Nervul fibular profund

• Inervatia muschilor lojei anterioare a gambei: controleaza tibialul anterior, extensorul lung al degetelor, extensorul lung al halucelui si fibularul al treilea;
• Dorsiflexia gleznei: prin activarea tibialului anterior permite ridicarea varfului piciorului in timpul mersului, faza esentiala pentru evitarea impiedicarii;
• Extensia degetelor: sustine ridicarea halucelui si a celorlalte degete, gest necesar pentru trecerea piciorului peste sol si pentru adaptarea la teren neregulat;
• Controlul muschilor scurti dorsali ai piciorului: ramura laterala inerveaza extensorul scurt al degetelor si extensorul scurt al halucelui;
• Sensibilitatea primului spatiu interdigital: ramura mediala preia informatia tactila din zona dintre haluce si al doilea deget;
• Contributie la stabilitatea mersului: asigura coborarea controlata a piciorului dupa atacul cu talonul si participa la echilibrul dinamic;
• Aport proprioceptiv: transmite informatii din muschi si articulatii care ajuta sistemul nervos sa ajusteze pozitia gleznei si a piciorului.

• Piciorul cazut: scaderea sau pierderea dorsiflexiei, cu mers stepat, in care pacientul ridica exagerat genunchiul pentru a compensa;
• Compresia la nivelul capului fibulei: apare dupa aparat gipsat, orteze prea stranse, repaus prelungit la pat, pozitia picior peste picior sau dupa interventii la genunchi;
• Sindromul de tunel tarsian anterior: compresia nervului sub retinaculul extensorilor, cu durere si amorteala pe fata dorsala a piciorului;
• Leziuni traumatice: fracturi de fibula proximala, entorse severe de glezna, luxatii de genunchi sau plagi directe;
• Sindromul de compartiment anterior: cresterea presiunii in loja anterioara a gambei, cu afectarea nervului si a musculaturii;
• Neuropatii metabolice: diabetul zaharat si alte tulburari metabolice cresc sensibilitatea nervului la compresie;
• Suferinte radiculare L4 si L5: pot da simptome asemanatoare si necesita diferentiere de leziunea nervoasa periferica.

Evaluarea este realizata de medicul neurolog, medicul ortoped si medicul de recuperare medicala, in functie de cauza suspectata. Pentru confirmarea diagnosticului si localizarea leziunii se folosesc examenul clinic neurologic, electromiografia, studiile de conducere nervoasa, ecografia de nerv periferic sau imagistica prin rezonanta magnetica.

Kinetoterapeutii si fizioterapeutii au un rol important in evaluarea functionala a mersului, a fortei musculare si a compensarilor aparute. Atunci cand afectarea apare in context metabolic, poate fi implicat si medicul diabetolog sau medicul internist.

• Tratamentul afectiunii de baza, atunci cand exista o cauza metabolica, compresiva sau traumatica identificabila;
• Indepartarea sursei de compresie, prin modificarea posturii, ajustarea ortezelor sau a aparatului gipsat;
• Medicatie, pentru controlul durerii neuropate si al inflamatiei, la recomandarea medicului;
• Kinetoterapie personalizata, cu exercitii de tonifiere a dorsiflexorilor, mentinerea mobilitatii gleznei si prevenirea retracturilor;
• Fizioterapie, pentru reducerea durerii si stimularea musculaturii denervate;
• Orteze de tip antiequin, care sustin piciorul in timpul mersului si reduc riscul de cadere;
• Reeducarea mersului si a echilibrului, pentru corectarea tiparelor compensatorii;
• Tratament chirurgical, prin decompresie sau neuroliza, in cazurile care nu raspund la abordarea conservatoare.

Atunci cand nervul fibular profund este afectat, primul lucru care se schimba vizibil este felul in care pacientul pune piciorul pe sol. Ridicarea insuficienta a varfului modifica lungimea pasului, ritmul si echilibrul, iar corpul compenseaza prin gesturi care solicita suplimentar soldul si coloana. Afla mai multe despre recuperarea mersului si etapele reeducarii lui prin kinetoterapie, ca sa intelegi cum se reconstruiesc controlul motor si siguranta pasului dupa o leziune nervoasa.