Aferenta senzoriala

• transmiterea informatiei tactile: duce spre creier datele despre atingere, presiune, textura si vibratie culese de receptorii cutanati;
• semnalizarea durerii si a temperaturii: informeaza sistemul nervos despre stimulii potential daunatori, prin fibre subtiri specializate;
• aportul proprioceptiv: transporta datele din fusurile neuromusculare, organele tendinoase si receptorii articulari despre pozitia si miscarea segmentelor corpului;
• declansarea reflexelor medulare: intra direct in arcul reflex si permite raspunsuri rapide, fara asteptarea deciziei corticale;
• informatia viscerala: transmite semnale din organele interne despre distensie, ischemie sau iritatie, resimtite adesea ca durere difuza;
• sustinerea echilibrului: alimenteaza cu date sistemul de control postural, alaturi de informatia vizuala si vestibulara;
• feedback pentru invatarea motorie: permite corectarea gesturilor in timp real si consolidarea tiparelor de miscare prin repetitie.

• Polineuropatia senzitiva: afectarea difuza a fibrelor subtiri produce amorteala, arsura si furnicaturi cu distributie in soseta si manusa.
• Radiculopatia: compresia radacinii posterioare genereaza durere iradiata si tulburari de sensibilitate pe un traseu bine delimitat.
• Ataxia senzitiva: pierderea informatiei proprioceptive duce la mers nesigur, care se agraveaza vizibil la intuneric sau cu ochii inchisi.
• Deficitul proprioceptiv dupa leziuni articulare: entorsele si rupturile ligamentare reduc calitatea semnalului articular si favorizeaza recidivele.
• Sensibilizarea centrala: amplificarea prelucrarii semnalelor face ca stimuli obisnuiti sa fie perceputi ca durerosi.
• Sindroame de compresie nervoasa: prinderea unui nerv in tunel osteofibros modifica sensibilitatea in teritoriul deservit.
• Tulburarile senzitive dupa imobilizare: aparatul gipsat prelungit si repausul reduc calitatea informatiei transmise dinspre segmentul afectat.

Evaluarea apartine in primul rand medicului neurolog, care testeaza sensibilitatea superficiala, profunda si discriminativa si poate cere electromiografie, studii de conducere nervoasa sau potentiale evocate somatosenzitive. Medicul de recuperare medicala si medicul ortoped intervin atunci cand tulburarea apare in context traumatic sau articular, iar medicul reumatolog sau internist cand originea este inflamatorie ori metabolica.

Kinetoterapeutul si fizioterapeutul evalueaza functional consecintele deficitului: stabilitatea in sprijin unipodal, precizia gesturilor, controlul echilibrului cu si fara control vizual.

• Tratamentul cauzei de baza, medical sau chirurgical, atunci cand exista o compresie, o leziune sau o boala identificabila.
• Medicatie pentru durerea neuropata, prescrisa exclusiv de medic in functie de tipul si intensitatea simptomelor.
• Reeducare proprioceptiva, cu exercitii progresive de echilibru, sprijin variabil si control al pozitiei fara ajutor vizual.
• Stimulare senzoriala dirijata, prin texturi, presiune, vibratie si temperatura, pentru reactivarea perceptiei in zona afectata.
• Kinetoterapie personalizata, care integreaza informatia recuperata in gesturi utile din viata de zi cu zi.
• Fizioterapie, aplicata pentru controlul durerii si pentru sustinerea participarii la program;
• Antrenamentul mersului si al sigurantei, cu masuri de prevenire a caderilor atunci cand simtul pozitiei este diminuat.

Refacerea informatiei care ajunge la creier dinspre picior, mana sau coloana cere un program construit pe evaluare, nu pe exercitii alese la intamplare. Descoperă gama de servicii de recuperare si alege impreuna cu specialistul directia potrivita pentru situatia ta.