Labrum glenoidal

• Adanceste cavitatea glenoida: contribuie la o potrivire mai buna intre cavitatea omoplatului si capul humeral.
• Sprijina stabilitatea umarului: ajuta la limitarea deplasarii excesive a capului humeral, fara sa impiedice mobilitatea ampla a articulatiei.
• Mareste suprafata de contact articular: contribuie la distribuirea fortelor care actioneaza asupra articulatiei in timpul miscarii.
• Ofera puncte de atasare: se continua cu capsula articulara si ligamentele glenohumerale; in partea superioara are o relatie importanta cu tendonul capului lung al bicepsului.
• Contribuie la functia de amortizare: impreuna cu celelalte structuri ale umarului, ajuta la gestionarea solicitarilor mecanice din timpul miscarilor si al sprijinului pe brat.

Umarul depinde de echilibrul dintre mobilitate si stabilitate. Labrumul contribuie la acest echilibru, dar nu actioneaza singur: muschii coafei rotatorilor, capsula si ligamentele au, de asemenea, roluri esentiale.

• Leziunea SLAP: afecteaza partea superioara a labrumului si se poate extinde in fata sau in spatele punctului de atasare a tendonului capului lung al bicepsului. Poate fi asociata cu miscari repetate deasupra capului sau cu un traumatism.
• Leziunea Bankart: afecteaza de obicei partea anterioara-inferioara a labrumului si apare frecvent in contextul unei luxatii anterioare a umarului. Poate contribui la instabilitatea recurenta.
• Ruptura labrala traumatica: poate aparea dupa o cadere pe mana intinsa, o tractiune brusca a bratului sau un traumatism direct.
• Leziunea prin suprasolicitare: se poate dezvolta treptat la persoanele care repeta frecvent miscari de aruncare, ridicare sau lucru deasupra capului.

Simptomele pot include durere profunda in umar, durere la anumite miscari, senzatie de instabilitate, pocnituri sau senzatia ca articulatia se agata. Unele leziuni nu produc simptome evidente, iar aceste manifestari pot aparea si in alte afectiuni ale umarului.

Medicul ortoped, mai ales cel specializat in afectiunile umarului, evalueaza suspiciunea de leziune labrala. Consultul poate include discutia despre debutul simptomelor, activitatile solicitante, accidentari sau episoade de luxatie, precum si examinarea mobilitatii, fortei si stabilitatii umarului.

In functie de rezultat, medicul poate recomanda investigatii imagistice. Radiografia poate fi utila pentru evaluarea oaselor si a unor consecinte ale traumatismelor, dar nu vizualizeaza direct labrumul. Pentru tesuturile moi pot fi indicate RMN-ul sau artro-RMN-ul. Rezultatele se interpreteaza impreuna cu simptomele si examenul clinic, deoarece o modificare imagistica nu inseamna intotdeauna ca aceasta este cauza durerii.

Tratamentul depinde de tipul si amploarea leziunii, de stabilitatea umarului, de nivelul de activitate si de raspunsul la tratamentul initial. Categoriile principale includ:

• Modificarea temporara a activitatilor care provoaca durere.
• Medicatie pentru durere sau inflamatie, numai la recomandarea medicului.
• Kinetoterapie pentru mobilitate, controlul umarului si fortificarea musculaturii.
• Interventie chirurgicala, in anumite leziuni simptomatice sau in cazurile cu instabilitate persistenta.

Recuperarea se adapteaza persoanei si diagnosticului; exercitiile nu trebuie alese doar pe baza simptomelor sau a unei imagini medicale. Daca durerea persista, umarul pare instabil ori miscarile sunt limitate, solicita o evaluare medicala. Pentru simptome care afecteaza mobilitatea si activitatile zilnice, poti programa o consultatie sau evaluare la Kinetic.