Ligamentul calcaneofibular este unul dintre ligamentele laterale ale gleznei. El leaga fibula, osul situat pe partea externa a gambei, de calcaneu, osul care formeaza calcaiul, si contribuie la stabilitatea gleznei si a articulatiei subtalare.
Ligamentul porneste din apropierea varfului maleolei laterale si se indreapta oblic in jos si inapoi, spre partea laterala a calcaneului. Este situat sub tendoanele muschilor fibulari si este mai lung si mai superficial decat ligamentul talofibular anterior. Spre deosebire de acesta, ligamentul calcaneofibular traverseaza atat articulatia gleznei, cat si articulatia subtalara, dintre talus si calcaneu. Acest traseu ii permite sa contribuie la controlul miscarilor in ambele articulatii.
Ligamentul calcaneofibular face parte din complexul ligamentar lateral al gleznei, alaturi de ligamentul talofibular anterior si ligamentul talofibular posterior. Rolul sau devine deosebit de important in anumite pozitii ale piciorului, iar o leziune poate aparea impreuna cu afectarea altor ligamente laterale.
Dupa o entorsa pot aparea durere la exteriorul gleznei, sensibilitate la atingere, umflare, vanataie si dificultate la sprijin. Aceste manifestari pot insoti si fracturi sau alte leziuni, asa ca nu stabilesc singure diagnosticul.
Evaluarea poate fi realizata de medicul ortoped, medicul de recuperare medicala sau medicul de medicina sportiva. Examinarea include discutia despre mecanismul accidentarii, verificarea sensibilitatii si a umflaturii, evaluarea mobilitatii si a stabilitatii gleznei. In functie de caz, medicul poate recomanda radiografie pentru excluderea unei fracturi, ecografie sau RMN pentru evaluarea ligamentelor si a altor tesuturi.
Tratamentul depinde de gradul leziunii, de stabilitatea gleznei si de nivelul de activitate al persoanei. Poate include:
Dupa o accidentare, imposibilitatea de a calca, durerea intensa, deformarea sau umflarea importanta necesita evaluare medicala prompta. Recuperarea si revenirea la sport trebuie adaptate leziunii si progresului functional, nu doar reducerii durerii.
Instabilitatea care ramane dupa o entorsa nu tine de ligamentul in sine, ci de controlul neuromuscular pierdut odata cu leziunea: glezna cedeaza pentru ca musculatura fibulara nu mai reactioneaza suficient de rapid la rasucire. Refacerea acestui reflex de protectie, prin exercitii de echilibru si stabilizare progresiva, face obiectul programelor de kinetoterapie si este etapa care decide daca entorsele se repeta sau nu.
Ai fost deja la noi și ai de programat sedințele de recuperare? Sună la *8800 sau lasă-ne un mesaj prin formular
Ai fost deja la noi și ai de programat ședințele de recuperare?