Meningele

• Protectia mecanica: cele trei foite formeaza un sistem de amortizare care reduce impactul loviturilor asupra creierului si maduvei.
• Sustinerea si fixarea sistemului nervos: dura mater si prelungirile ei mentin creierul in pozitie si limiteaza deplasarile bruste ale emisferelor.
• Producerea si circulatia lichidului cefalorahidian: spatiul subarahnoidian gazduieste lichidul care hraneste, curata si sustine hidrostatic tesutul nervos.
• Resorbtia lichidului cefalorahidian: vilozitatile arahnoidiene il returneaza in circulatia venoasa, mentinand echilibrul de presiune intracraniana.
• Vascularizatia tesutului nervos: pia mater conduce vasele mici direct pe suprafata creierului si a maduvei, pana in profunzimea santurilor.
• Bariera fata de infectii: foitele limiteaza patrunderea agentilor patogeni dinspre structurile vecine catre sistemul nervos central.
• Sensibilitatea dureroasa intracraniana: dura mater este bogat inervata si reprezinta una dintre principalele surse ale durerii de cap, tesutul cerebral in sine fiind insensibil.

• meningita: inflamatia foitelor, de cauza infectioasa sau neinfectioasa, cu febra, cefalee intensa, rigiditate a cefei si intoleranta la lumina;
• hematomul subdural: acumulare de sange intre dura mater si arahnoida, frecvent dupa traumatisme craniene, uneori cu simptome aparute tardiv;
• hematomul epidural: colectie de sange intre dura si osul cranian, cu evolutie rapida si caracter de urgenta;
• hemoragia subarahnoidiana: sangerare in spatiul cu lichid cefalorahidian, anuntata de o durere de cap violenta, instalata brusc;
• meningiomul: tumora dezvoltata din celulele arahnoidiene, de obicei cu crestere lenta, cu simptome date de compresia structurilor vecine;
• cefaleea post-punctie durala: durere de cap aparuta dupa punctie lombara sau anestezie, accentuata in pozitie verticala;
• fibroza si aderentele meningeale: modificari aparute dupa infectii, hemoragii sau interventii, care pot afecta circulatia lichidului si mobilitatea radacinilor nervoase.

Diagnosticul apartine medicului neurolog si medicului neurochirurg, iar in suspiciunea de infectie se implica medicul infectionist. Evaluarea porneste de la examenul clinic si de la semnele de iritatie meningeala, urmata de imagistica prin tomografie computerizata sau rezonanta magnetica si, atunci cand este indicata, de punctia lombara pentru analiza lichidului cefalorahidian.

Simptomele care sugereaza o afectare meningeala acuta, precum febra cu rigiditate a cefei sau durerea de cap instalata brusc si foarte intensa, impun prezentarea imediata la camera de garda. Medicul de recuperare medicala intervine ulterior, in etapa de reabilitare a deficitelor ramase.

• Tratamentul etiologic al infectiei, antibiotic sau antiviral, instituit de urgenta in mediu spitalicesc;
• Interventia neurochirurgicala, pentru evacuarea colectiilor de sange sau pentru rezectia formatiunilor tumorale;
• Controlul presiunii intracraniene, prin masuri medicale si monitorizare in serviciile de terapie intensiva;
• Tratament simptomatic, pentru durere, febra si greata, adaptat la starea pacientului;
• Kinetoterapie personalizata, pentru deficitele motorii, de echilibru si de coordonare ramase dupa episodul acut;
• Fizioterapie, integrata in programul de reabilitare pentru controlul durerii si sustinerea recuperarii;
• Reeducare functionala si cognitiva, cu reluarea progresiva a autonomiei in activitatile zilnice.

Dintre afectiunile meningelui, meningita este cea care cere reactie in ore, nu in zile, iar diferenta o face recunoasterea din timp a semnelor: febra insotita de durere de cap intensa, rigiditatea cefei si sensibilitatea la lumina. Afla mai multe despre simptomele, cauzele si tratamentul meningitei, ca sa stii ce urmeaza dupa episodul acut si cum se construieste recuperarea deficitelor ramase.