Articulatia cotului este un sistem biomecanic implicat in realizarea unei multitudini de miscari folosite de-a lungul vietii. O fractura la nivelul oricareia dintre componentele sale osoase (cu preponderenta fractura de olecran) poate avea un impact semnificativ asupra functiei articulare, impiedicandu-i mobilitatea normala.
Afla mai departe mai multe despre anatomia articulatiei cotului, ce rol indeplineste olecranul, cum poate ajunge acesta sa fie fracturat, care este simptomatologia in fractura de olecran, precum si prin ce metode se pot trata fractura si recupera functia articulara.
Anatomia cotului (olecranului)
Articulatia cotului este formata din trei componente osoase (humerus, radius si ulna), unite prin intermediul unui sistem ligamentar.
In timpul realizarii miscarii de flexie a antebratului pe brat (practic, apropierea acestor doua segmente), se poate observa o extremitate osoasa pronuntata la nivelul cotului. Aceasta apartine ulnei si poarta denumirea de olecran.
Datorita existentei acestei proeminente osoase, fracturile de cot, realizate in special la acest nivel, poarta denumirea si de fractura de olecran.
Cauze fractura olecran
Fractura de cot este probabil una dintre cele mai comune atat in cazul copiilor, cat si al adultilor. Aceasta poate fi complexa, luand parte mai multe structuri ale articulatiei cotului sau poate fi simpla, prin afectarea directa a olecranului.
Cauza cel mai des intalnita in fractura de olecran este cea de tip traumatic prin cadere (simpla, de la inaltime, provocata etc.) direct pe segmentul afectat.
Un alt tip de fractura indirecta de olecran se poate produce tot prin intermediul cazaturii. De aceasta data, insa, cazatura nu produce o leziune directa la nivelul olecranului, ci determina smulgerea acestui proces osos prin contractia muschiului triceps (muschi cu insertie la nivelul olecranului ce se contracta in timpul unei reactii de aparare precum cea din timpul unei cazaturi).
Mult mai rar intalnita, dar posibila, este fractura de cot prin traumatism extern. In aceasta situatie, o alta persoana, fie intentionat, fie accidental, poate produce o leziune osoasa a olecranului prin lovirea sa cu putere (adesea prin intermediul unei bate de baseball, a unei rachete de tenis sau a altor instrumente asemanatoare).
Simptome in fractura de cot
Simptomatologia din cadrul fracturii de cot este preponderent dureroasa, dar se asociaza cu multe alte semne si manifestari specifice unei leziuni de acest fel. Prin urmare, in timpul diagnosticului, simptomatologia este una sugestiva si faciliteaza procesul.
Principalele semne si simptome intalnite in fractura de cot includ:
- Durere in zona articulatiei cotului – exacerbata in timpul miscarilor de extensie, flexie si prono-supinatie;
- Deplasare vizibila a segmentelor articulatiei cotului.
- Inflamatie a tesuturilor moi inconjuratoare – ca urmare a acestei stari inflamatorii, exista o sensibilitate la atingerea zonei respective.
- Echimoze (vanatai) de dimensiuni mari in zona cotului.
- Senzatie de amorteala sau chiar pierderea temporara a sensibilitatii la nivelul antebratului si mainii de partea corespunzatoare leziunii.
Severitatea simptomatologiei poate diferi de la o persoana la alta, precum si de la un mod de producere al fracturii la altul. Totusi, simptomele sunt deranjante pentru pacient, astfel ca tratamentul trebuie instituit cat mai rapid cu putinta.
Tratament. Operatie fractura cot
La prezentarea in cadrul unitatii de primiri urgente sau a unei clinici de ortopedie, medicul va prelua istoricul medical al pacientului (pentru a obtine informatii importante despre starea de sanatate a acestuia anterior fracturii) si va examina articulatia cotului.
Pentru a putea obtine diagnosticul de certitudine, se efectueaza teste suplimentare imagistice alese in functie de gradul de severitate al leziunii (radiografie, CT sau RMN). In cazul fracturilor complexe, se realizeaza o ecografie musculoscheletala pentru a obtine informatii despre starea tesuturilor moi.
Ulterior parcurgerii etapelor de diagnosticare si obtinerii unei certitudini, se opteaza (tinand cont de particularitatile pacientului si severitatea fracturii) pentru un tratament chirurgical sau non-chirurgical.
Tratamentul chirurgical (hobanaj olecranian)
Tratamentul chirurgical este adesea metoda de electie in cazul fracturilor deschise (cu patrundere in structurile moi si perforare a pielii), precum si a celor cu dislocare (deplasarea olecranului fata de pozitia sa anatomica).
In cadrul acestui tip de tratament, componentele osoase sunt deplasate din pozitia noua, vicioasa si readuse in pozitia lor anatomica, urmand sa fie fixate prin intermediul suruburilor si tijelor metalice, printr-un proces numit osteosinteza (hobanaj).
Tratamentul non-chirurgical
Acest tip de tratament neinvaziv este indicat doar in cazul fracturilor necomplicate, fara deplasare a fragmentelor osoase si fara un risc iminent de deplasare a acestora.
Articulatia cotului este imobilizata prin intermediul unei atele. Miscarea din articulatie nu va fi posibila pe parcursul a mai multor saptamani cu scopul permiterii olecranului sa isi realizeze sinteza osoasa fara defecte.
Recuperare fractura de olecran
Recuperarea in urma unei fracturi de olecran difera de la un pacient la altul din punct de vedere al duratei, tinand cont atat de particularitatile pacientului respectiv, cat si de modalitatea de tratament pentru care s-a optat (non-chirurgical vs. chirurgical).
Cu siguranta, mai multe saptamani sunt necesare pana la momentul primei mobilizari a articulatiei cotului si, ulterior, pana la recapatarea completa a functiei acesteia.
Recuperare si reabilitare
In timpul procesului de recuperare, atat post chirurgicala, cat si in timpul purtarii atelei, este important sa se urmeze cu exactitate instructiunile primite de la medicul ortoped. Cel mai adesea, acestea includ gestionarea durerii si inflamatiei prin administrarea analgezicelor si antiinflamatoarelor, precum si respectarea repausului necesar.
Odata ce articulatia trece din perioada de imobilizare in cea de mobilizare treptata, este necesar ajutorul din partea fizioterapiei si kinetoterapiei. In acest fel, specialistii in domeniu pot ajuta la restabilirea functiei articulare intr-un mod corect si fara a risca accidentari ulterioare.
Posibile complicatii
Cel mai adesea, fractura de olecran necomplicata, rapid diagnosticata si corect tratata nu presupune aparitia unor complicatii de lunga durata. Totusi, in anumite cazuri, acestea pot surveni.
Atunci cand sunt prezente, complicatiile unei fracturi de olecran includ pierderea sensibilitatii si/sau functiei motorii inferior de locul fracturii, precum si artrita postraumatica.
Masuri de preventie
Fractura de olecran este in majoritatea cazurilor produsa in mod accidental. Din aceasta cauza, nu pot fi identificate masuri prin care riscul unei astfel de fracturi sa fie eliminat complet.
Totusi, se poate scadea probabilitatea producerii unei astfel de fracturi prin identificarea momentelor in care aceasta s-ar putea produce. In cazul sportivilor de performanta, este necesar echipament de protectie adecvat. De asemenea, in cazul persoanelor in varsta, poate fi nevoie de ajutor la deplasare din partea celor din jur.
In concluzie, fractura de olecran (sau fractura de cot) reprezinta un tip de leziune a articulatiei acestei zone anatomice cu un impact temporar sau prelungit asupra desfasurarii activitatilor de zi cu zi, precum si asupra calitatii vietii. Optiunile de tratament disponibile la momentul actual alaturi de recuperarea realizata impreuna cu specialistii in domeniu, pot restabili complet structura si functia articulatiei. Aplicarea masurilor de preventie pot reduce sansa producerii unei astfel de fracturi.
Bibliografie:
Fractura de cot https://orthoinfo.aaos.org/en/diseases–conditions/elbow-olecranon-fractures/
Despre fractura de cot https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/22050-elbow-fractures
Fractura de olecran https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/olecranon-fracture-elbow-fracture
Fractura de olecran la copii https://www.childrenshospital.org/conditions/broken-elbow
