Mobilizari articulare

Ce sunt mobilizarile articulare si de ce sunt importante in recuperare

Mobilizările articulare sunt fundamentul terapiei manuale, pentru că acționează direct asupra structurilor care limitează mișcarea (capsula articulară, țesuturile periarticulare, aderențele formate în urma imobilizării și altele).

Principiile de bază ale mobilizărilor articulare, indiferent de articulația vizată, impun ca mișcarea să fie aplicată lent și progresiv. Manevrele sunt dozate treptat, astfel încât să fie evitată forțarea excesivă, mai ales atunci când rigiditatea articulară este accentuată.

Fără o mobilitate articulară refăcută, exercițiile de forță, echilibru sau coordonare, care fac parte din orice plan de recuperarea fizică nu au cum să-și atingă potențialul, atunci când articulațiile sunt blocate, rigide și dureroase. De aceea, mobilizările articulare sunt, în marea majoritate a situațiilor, primul pas activ al unui program de recuperare, pentru că pregătește articulația pentru etapele ulterioare de reeducare și reabilitare funcțională musculo-articulară.

Există două categorii principale de mobilizări articulare, în funcție de rolul pacientului în timpul mișcării:

• Mobilizări pasive când mișcarea este condusă integral de kinetoterapeut, iar pacientul menține relaxată în mod voluntar musculatura.
• Mobilizări activ-asistate atunci când pacientul este cel care inițiază și execută mișcarea folosindu-și propria forță musculară, dar primește susținere și ajutor din partea kinetoterapeutului sau al unor sisteme.

Ce tipuri de mobilizari articulare exista

Kinetoterapeuții folosesc mai multe tipuri de mobilizări articulare, fiecare dintre acestea fiind aleasă în funcție de patologia pacientului, stadiul de recuperare, gradul de rigiditate și toleranța la mișcare a pacientului.

Mobilizari pasive

Mișcarea este condusă integral de kinetoterapeut, pacientul nu participă activ și își relaxează voluntar musculatura. Mobilizările articulare pasive sunt tehnica de bază și sunt folosite atunci când articulația este prea dureroasă, foarte rigidă sau musculatura care ar putea mobiliza articulația nu are forța necesară pentru produce mișcare.

Sunt utilizate post-operator, după perioade prelungite de imobilizare în aparate gipsate sau atunci când există afecțiuni musculare asociate, de exemplu în cazul hipotoniei musculare, al paraliziilor, parezelor, în urma unui accident vascular cerebral, sau al altor afecțiuni neurologice.

Mobilizari activ-asistate

Pacientul este cel care inițiază și execută mișcarea folosindu-și propria forță musculară, dar primește ajutor de la kinetoterapeut sau sunt folosite sisteme gravitaționale sau pe scripeți, cu scopul de a completa amplitudinea mișcării acolo unde forța proprie nu este suficientă. Reprezintă un pas de tranziție între mobilizarea pasivă și recuperarea completă a mișcării active.

Mobilizari oscilatorii (grade Maitland I-IV)

Gradele Maitland sunt mișcări ritmice, repetate, aplicate de kinetoterapeut cu amplitudine și poziționare atent controlate, clasificate în patru grade, după conceptul dezvoltat de fizioterapeutul Geoff Maitland.

Cele patru niveluri nu înseamnă că pacientul trebuie să le parcurgă progresiv. Specialistul este cel care alege gradul de mobilizare în funcție de durere, rigiditate, mobilitatea disponibilă și răspunsul pacientului la manevră, astfel încât tehnica să fie adaptată obiectivului terapeutic și particularităților fiecărui caz.

Gradele I-II sunt orientate spre calmarea durerii, iar gradele III-IV urmăresc creșterea propriu-zisă a mobilității articulare. Gradele Maitland I-IV sunt:

• Gradul I – mișcări blânde, de amplitudine redusă, realizate la începutul mișcării articulare. Sunt folosite în special atunci când durerea este importantă, pentru a nu solicita suplimentar țesuturile.
• Gradul II – implică mișcări mai ample, efectuate în zona în care articulația se mișcă liber, dar fără a atinge la limita amplitudinii articulației. Sunt utilizate mai ales pentru reducerea durerii și pentru a menține sau facilita mișcarea.
• Gradul III – are mișcări ample, duse către limita a articulației. Sunt inițiate atunci când există rigiditate, pentru a mobiliza țesuturile și a îmbunătăți mobilitatea.
• Gradul IV – mișcări controlate, efectuate la limita mișcării disponibile. Sunt utile pentru mobilizarea unei articulații rigide și pentru îmbunătățirea mobilității.

Mobilizari accesorii

Vizează mișcările din interiorul articulației. Este vorba despre glisări ale articulației, rulări sau rotații între suprafețele articulare. Nu sunt controlate voluntar de pacient, dar sunt esențiale pentru ca o mișcare normală (de exemplu, îndoirea genunchiului sau ridicarea brațului) să se poată produce fără blocaje și durere. Kinetoterapeutul le mobilizează manual pentru a reface acest „joc articular” atunci când este limitat de rigiditate sau aderențe. Mișcările accesorii pregătesc treptat articulația pentru recâștigarea mobilității complete.

Ce afectiuni se trateaza prin mobilizari articulare

Mobilizările articulare sunt recomandate în orice situație în care o articulație și-a pierdut o parte din amplitudinea normală de mișcare. Cele mai frecvente situații clinice întâlnite în care sunt necesare mobilizări articulare sunt:

• Rigiditate post-fractură – după consolidarea unei fracturi (de exemplu, fractura de cot sau fractura de claviculă), articulația rămâne adesea rigidă din cauza perioadei de imobilizare, iar mobilizările articulare sunt esențiale pentru recâștigarea treptată a mișcării.
• Rigiditate post-operatorie – după intervenții chirurgicale ortopedice (de exemplu, protezarea de genunchi în cazul gonartrozei avansate), mobilizările fac parte din programul standard de recuperare, ajutând la refacerea mobilității fără a pune presiune excesivă pe articulația recent operată.
• Capsulita adezivă („umărul înghețat”) – o afecțiune inflamatorie a articulației umărului, caracterizată prin îngroșarea capsulei articulare, rigiditate marcată și pierderea semnificativă a mobilității, inclusiv la mișcarea pasivă. Este una dintre cauzele frecvente de durere de umăr tratate prin mobilizări articulare.
• Artroza – boala articulară degenerativă, în care cartilajul se deteriorează progresiv, ducând la rigiditate, durere și limitarea mișcării. Mobilizările ajută la menținerea și îmbunătățirea amplitudinii articulare rămase, complementar altor forme de tratament pentru artroză.
• Limitări de mobilitate de altă natură – inclusiv cele asociate cu durerea articulară cronică, afecțiuni neurologice sau perioade lungi de inactivitate, în care articulația nu mai este folosită la capacitate completă.

În toate aceste situații, kinetoterapeutul evaluează articulația afectată și alege tipul și intensitatea potrivită de mobilizare, în funcție de cauza rigidității și stadiul de recuperare al pacientului.

Care sunt beneficiile mobilizarilor articulare

• Creșterea amplitudinii mișcării – prin mobilizări repetate, articulația își recapătă treptat mobilitatea pierdută din cauza rigidității sau imobilizării, iar pacientul poate reveni la gesturile funcționale de zi cu zi (ridicarea brațului, îndoirea genunchiului, urcatul scărilor).
• Reducerea durerii – mișcările de amplitudine mică, aplicate ritmic (specifice gradelor I-II din clasificarea Maitland), stimulează receptorii articulari care blochează la nivelul măduvei spinării transmiterea semnalelor de durere, oferind o ameliorare semnificativă chiar din primele ședințe.
• Prevenirea aderențelor – mobilizarea regulată menține elasticitatea capsulei articulare și a țesuturilor din jur, împiedicând formarea de aderențe și contracturi care ar putea limita definitiv mișcarea, mai ales după perioade lungi de imobilizare sau intervenții chirurgicale.
• Stimularea circulației sinoviale – mișcarea articulației pune în circulație lichidul sinovial, care transportă nutrienți către cartilaj, structură fără vascularizație proprie, care depinde de mecanica articulației pentru a se hrăni și a rămâne sănătos.
• Reducerea spasmului muscular reflex – atunci când o articulație este dureroasă, musculatura din jur se contractă adesea reflex, ca mecanism de protecție. Mobilizările blânde pot ajuta la relaxarea acestei contracturi de protecție, nu doar la mișcarea propriu-zisă a articulație.
• Menținerea elasticității și rezistenței țesuturilor periarticulare – capsula, ligamentele și țesutul conjunctiv din jurul articulației își păstrează mai bine proprietățile mecanice (elasticitate, forță de tracțiune) atunci când sunt mobilizate regulat.
• Reeducarea tiparelor normale de mișcare – prin repetarea unei mișcări corecte, ghidate de kinetoterapeut, articulația și sistemul nervos „reînvață” traiectoria firească de mișcare, ceea ce ajută pacientul să revină mai natural la mișcările active ulterioare.

Cum se desfasoara o sedinta de mobilizari la Kinetic

• Evaluarea articulară. Kinetoterapeutul analizează articulația afectată. Este evaluată amplitudinea de mișcare disponibilă, nivelul de durere, rigiditatea și eventualele cauze care au dus la limitarea mobilității (fractură, intervenție chirurgicală, capsulită adezivă, artroză etc.). Această etapă face parte din evaluarea completă a aparatului locomotor.
• Planul de tratament. Pe baza evaluării, kinetoterapeutul face planul personalizat de tratament care stabilește ce tip de mobilizare este potrivit (pasivă, activ-asistată, oscilatorie), ce grad de intensitate poate fi aplicat în siguranță și care este frecvența optimă a ședințelor.
• Tehnica propriu-zisă. Kinetoterapeutul aplică mobilizarea, cu mișcări lente, controlate ca amplitudine și forță, evitând orice presiune excesivă atunci când întâmpină rezistență. Pe parcursul ședinței, urmărește constant reacția pacientului (nivelul de durere și toleranța la mișcare) și ajustează tehnica în timp real.
• Reevaluarea post-ședință. La finalul ședinței, kinetoterapeutul verifică din nou amplitudinea de mișcare și nivelul de disconfort, pentru a observa progresul față de momentul evaluării inițiale și pentru a stabili cum trebuie modificat planul de tratament în funcție de progresele pacientului.
• Recomandări pentru acasă. Pacientul primește indicații clare și este învățat ce exerciții poate face acasă și care sunt posturile pe care trebuie să le evite, dar și care sunt semne de avertizare la care trebuie să fie atent. Progresul obținut în cabinet trebuie susținut cu exerciții acasă, pentru a nu compromite rezultatele între ședințe.