Radiculopatia

Coloana vertebrală este formată dintr-o succesiune de structuri osoase, numite vertebre, care, prin forma și dispunerea lor, formează un canal ce adăpostește măduva spinării.

De la acest nivel pornesc rădăcinile fibrelor nervoase ce inervează diferite zone ale corpului. În unele contexte, aceste rădăcini nervoase ajung să fie ciupite sau comprimate, determinând ceea ce se numește o radiculopatie. Iar atunci când mai mulți nervi spinali sunt afectați, este vorba despre o poliradiculopatie.

Radiculopatia poate apărea secundar bolii degenerative a discului intervertebral, osteoartritei, degenerării/hipertrofiei fațetelor articulare, hipertrofiei ligamentare, spondilolistezei sau în urma unei combinații a acestor factori. Uneori, radiculopatia poate fi însoțită de mielopatie – compresia măduvei spinării în sine. Aceasta se produce atunci când discurile herniate sau bombate apasă atât pe rădăcinile nervoase, cât și pe măduva spinării. Atunci când măduva spinării este implicată, simptomele sunt, de obicei, mai severe, incluzând coordonare motrică deficitară, probleme de mers și paralizie.

Mai rar, afecțiunea apare din cauze de altă natură decât modificările structurilor din proximitatea rădăcinilor nervoase: expunerea la radiații, diabetul zaharat, bolile neoplazice sau orice proces de boală meningeală.

Întrucât fiecare nerv ce pornește din coloana vertebrală asigură transmiterea de semnale nervoase către o parte a organismului, persoanele afectate de radiculopatie pot resimți, în funcție de nervul afectat: o durere așa-numită radiculară, o stare de slăbiciune la nivelul membrelor, o senzație de amorțeală (parestezie) și apariția unor dificultăți în controlul anumitor mușchi. În funcție de zona din coloană afectată, radiculopatia se poate manifesta prin dureri la nivelul gâtului sau în diferite regiuni ale spatelui.

Tipuri de radiculopatie

Radiculopatia poate apărea în oricare dintre segmentele coloanei vertebrale, dar cel mai frecvent apare în segmentul cervical (radiculopatia cervicală) și în cel lombar (radiculopatia lombară). Mai rar, poate afecta segmentul de mijloc al coloanei vertebrale.

Radiculopatia cervicală este o formă a afecțiunii întâlnită la cei cu atitudine cifotică sau la cei cu muncă de birou, care nu respectă poziția corectă de stat pe scaun, stând aduși de spate.

Radiculopatia toracică este urmarea comprimării unei rădăcini nervoase din zona toracică a coloanei vertebrale, ce corespunde părții superioare a spatelui. Simptomele pot consta în durere și amorțeală care iradiază către partea din față a corpului (în jurul pieptului), afecțiunea putând fi confundată adesea cu Zona Zoster. Această formă de radiculopatie este rară.

Radiculopatia lombară este cea mai întâlnită formă de radiculopatie. Ea este cunoscută și cu denumirea de sciatică, dat fiind că rădăcinile nervului sciatic sunt cel mai adesea afectate în această formă.

Simptome

Când o rădăcină nervoasă este comprimată, devine inflamată și dureroasă. Radiculopatia rezultată se manifestă prin simptome diferite în funcție de locul din coloana vertebrală care este afectat, precum și de gradul de afectare.

Durere. În cazul radiculopatiilor cervicale, durerea iradiază adesea în zona gâtului – uneori până la umăr/scapulă – coborând pe braț. În cazul radiculopatiilor lombare și lombosacrale, durerea iradiază din zona lombară în jos, către fese și unul dintre picioare – în funcție de partea afectată.

Amorțeală sau furnicături. Aceste modificări senzoriale pot apărea la nivelul pielii, la nivelul brațelor/mâinii, inclusiv degete (radiculopatie cervicală), sau la nivelul picioarelor (radiculopatie lombară).

Scădere a forței musculare și a mobilității. Radiculopatia cervicală se poate asocia cu o slăbiciune în braț/mână – persoana afectată poate scăpa lucrurile din mână sau poate avea dificultăți în apucarea sau ridicarea lucrurilor.
În cazul radiculopatiei lombare, persoana poate resimți o slăbiciune la nivelul unuia dintre picioare, asociată cu probleme de mers și de mobilitate (de exemplu, persoana nu are capacitatea de a-și prinde cu mâna degetele de la picior).

Modificări ale vezicii urinare sau ale intestinului. Mai rar, nervii corespunzători vezicii urinare și intestinului pot fi comprimați, ceea ce duce la incontinență urinară sau intestinală (fecală).

Diagnostic

Diagnosticarea începe cu o trecere în revistă a istoricului medical și a simptomelor cu care se confruntă persoana. Iar medicii din specialitățile neurologie, ortopedie sau recuperare medicală pot pune un diagnostic inițial de radiculopatie doar pe baza simptomatologiei descrise de cei afectați. Ulterior, vor fi efectuate unele teste și investigații imagistice.

Un examen fizic și teste fizice pot fi folosite pentru verificarea puterii musculare și reflexelor. Un prim examen fizic care se realizează în mod curent constă din mișcarea controlată a picioarelor și/sau a brațelor de către pacient, medicul observând astfel când apare durerea și dacă există limitări în realizarea acestor mișcări.

Un test obișnuit pentru identificarea radiculopatiei cervicale este manevra lui Spurling, în timpul căreia persoana este rugată să-și încline capul în lateral, apoi către spate și, la final, în sens opus, înapoi în sus, în timp ce clinicianul opune o ușoară rezistență, împingând capul în sens contrar. În cazul existenței unei radiculopatii cervicale, testul Spurling poate provoca simptome care iradiază în partea de jos a brațului (dinspre mână). Alt mijloc de a obține informații privind radiculopatia cervicală este radiografia proiecțională (bidimensională, numită și convențională).

În cazul suspectării unei radiculopatii lombare, se efectuează, în mod obișnuit, un test de ridicare alternativă a picioarelor în timp ce persoana investigată stă întinsă pe spate. Dacă aceasta experimentează durere în timpul testului de manevră, de obicei este vorba de radiculopatie.

De asemenea, pentru a determina cauza și localizarea radiculopatiei, pot fi efectuate examene imagistice, cum ar fi imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) (n. e. – bine-cunoscutul RMN). Această metodă imagistică poate fi folosită și pentru obținerea unui diagnostic de excludere în cazul sindromului cauda equina (așa-numitul sindrom coadă de cal).
Dacă se suspectează că radiculopatia are la bază anomalii osoase, o radiografie sau o tomografie computerizată (CT) poate fi, de asemenea, de ajutor. Nu în ultimul rând, o electromiografie, pentru testarea funcției anumitor nervi, poate fi efectuată pentru a exclude alte boli care ar putea provoca leziuni ale nervilor.

Soluții terapeutice

În majoritatea cazurilor, simptomele date de radiculopatie pot fi ținute sub control cu ajutorul unui tratament conservator. Acesta poate cuprinde medicamente antiinflamatoare, opioide sau relaxante musculare, terapie fizică, de tonifiere a musculaturii de susținere a coloanei vertebrale sau tratament chiropractic. De asemenea, este foarte importantă practicarea unei atitudini de menajare a coloanei vertebrale, prin evitarea activităților ce au ca efect încordarea gâtului sau a spatelui, precum și prin aplicarea unei strategii de pierdere în greutate, dacă este necesar.

Atunci când starea celor afectați de radiculopatie nu se îmbunătățește în urma unor tratamente conservatoare, dar și în cazurile de criză, când se produce o nouă comprimare de rădăcină nervoasă, se poate apela la soluția injectării epidurale cu glucocorticoizi, un tip de corticosteroizi. Acest tip de tratament este o practică pentru calmarea durerilor asociate herniei de disc sau stenozei coloanei vertebrale. Injectarea se face cu ghidare fluoroscopică sau cu raze X, pentru precizie și pentru siguranța persoanei tratate. O alternativă, la nevoie, este și ghidajul CT sau cu ultrasunete.

Efectul unei asemenea injecții este puternic antiinflamator, întrucât injectarea se face local și, spre deosebire de tratamentele sistemice, substanța ajunge fără rute ocolitoare la destinație. Diminuarea durerii începe, de obicei, în mai puțin de o săptămână și durează de la câteva zile la câteva luni.

Totuși, nu toate persoanele afectate de radiculopatie pot beneficia de această soluție antidurere, injecțiile cu corticosteroizi fiind contraindicate în cazul persoanelor care suferă de diabet zaharat, de insuficiență cardiacă congestivă severă, de hipertensiune arterială slab controlată sau de imunodeprimare (infecții grave).

De altfel, dacă simptomele continuă să se intensifice în ciuda mijloacelor conservatoare, sunt recomandate unele proceduri chirurgicale pentru decompresia nervului spinal afectat. În funcție de cauza radiculopatiei, tratamentul chirurgical se poate face printr-o laminectomie sau printr-o discectomie. În cazul unei laminectomii, este îndepărtată o mică parte a osului care comprimă nervul, pentru a-i permite acestuia să aibă suficient spațiu, iar în cazul unei discectomii, este îndepărtată întreaga porțiune de disc care a herniat și apasă pe nerv.

Autor: Ana Maria Nita