Cand vorbim despre dezvoltarea neuromotorie a copilului avem nevoie sa tinem cont de faptul ca fiecare copil este diferit si, prin urmare, se dezvolta diferit.
Exista modelul ideal de dezvoltare pe care il urmarim si dupa care ne ghidam in evaluarea obiectiva a copilului, dar si modelul fiziologic normal, specific majoritatii copiilor, dar care difera si trebuie interpretat cu tot cumulul de factori adiacenti.
In ultimii ani, parte din acest “normal” al dezvoltarii sugarului si copilului mic, a devenit si tonusul muscular scazut.
Tonusul muscular reprezinta, pe scurt, starea de contractie permanenta a muschiului. Mecanismul prin care este reglat tonusul muscular implica atat proprietatile muschilor si articulatiilor, dar si sistemul nervos central. Este determinat genetic, poate fi ereditar si nu poate fi schimbat pe parcursul vietii avand in vedere componenta neurologica ce sta la baza lui.
Cu toate acestea tonusul muscular poate fi influentat prin exercitiu fizic si antrenament astfel incat corpul ca intreg sa se adapteze si sa functioneze optim fara a se instala pozitii vicioase sau modele compensatorii de miscare.
El poate fi: scazut, crescut sau normal. Aceasta clasificare se realizeaza in functie de capacitatea de contractie a muschiului.
Cel mai frecvent intalnita “variatie” a tonusului muscular este acea de tonus muscular scazut, care poate fi indentificata de catre medicul specialist, in functi de gravitate cu termenul de hipotonie.
In ce situatii medicale poate sa apara hipotonia la bebelusi:
- Paralizia cerebrala
- Leziuni ale creierului sau ale maduvei spinarii
- Infectii: meningita sau encefalita
- Distrofia musculara
- Miastenia gravis, o afectiune neuromusculara rara, ce se manifesta prin stare de oboseala accentuată, dificultati de respiratie din cauza slabiciunii musculare si probleme de vorbire
- Bebelusii ale caror mame au acest diagnostic pot suferi de hipotonie
- Atrofie musculara spinala, o boala genetica rara ce provoacă slabiciune musculara si o pierdere agresiva a miscarii
- Boala Charcot-Marie-Tooth, o afectiune a nervilor periferici care controleaza musculaturaSindromul Down, in cazul acestei afectiuni, copilul are un tonus muscular scazut
- Sindromul Prader-Willi este un sindrom genetic rar care provoaca mai multe simptome, printre care hipotonia severa care poate fi observata inca de la nastere
- Nasterea prematura este un alt factor de risc. Copiii nascuti inainte de termen pot avea hipotonie si asta pentru ca muschii lor nu sunt pe deplin dezvoltati.
Tonusul muscular scazut poate fi prezent si fara existenta unui alt diagnostic sau poate fi nepatologic. Cu toate acestea el este o variate a normalului si este necesar sa il tratam ca atare.
In viata unui bebelus cu tonus muscular scazut pot sa apara diverse probleme care sa impiedice dezvoltarea armonioasa a acestuia, in special in primul an de viata. Astfel ca supravegherea unui kinetoterapeut pediatric si stimularea corespunzatoare devin necesitati, nu doar optiuni.
Cum ne dam seama ca bebelusul nostru este hipoton?
Sugarii hipotoni sunt frecvent descriși, din punct de vedere al aspectului și al senzației pe care o dau la palpare, ca fiind „moi” sau „pufoși”, dar simptomele variaza de la un copil la altul. Sunt, totusi, cateva semne care pot da de gandit parintilor:
- Control slab al capului: inca de la nastere, nou-nascutul este capabil sa isi mute capul stanga-dreapta pe suprafata de sprijin in pozitia “pe burtica”. La 3 lunite bebe poate tine capul ridicat cateva minute bune, se sprijina pe coate, iar pieptul este si el ridicat. Daca aceste achizitii lipsesc, bebe poate avea un tonus muscular scazut.
- Nu reuseste sa isi ridice mainile si picioare de pe planul mesei sau al patului (dupa 3luni).
- Nu prinde jucariile sau nu intinde mana dupa jucarie (dupa 3-4 luni).
- Nu reuseste sa stranga degetul parintilor (de la nastere).
- Cand este luat in brate, bratele si picioarele atarna (dupa o luna).
- Pana la 8-10 luni nu se ridica in fund si nu se poate aseza fara sprijin. Cand este pozitionat in fund sta “cocosat” si cade imediat.
- Nu merge in patru labe, nici nu se târăște (dupa 7 luni).
- Respiratia este superficiala – tine tot timpul gura deschisa sau intre-deschisa.
- Hipotonia poate provoca si dificultati de vorbire.
- Merge singur mai tarziu decat un copil cu o dezvoltare normala, dupa un an si jumatate.
- Uneori, poate avea probleme la masticatie si deglutitie – refuza sa manance alimente mai
Tipuri de hipotonie
Exista mai multe tipuri de hipotonii. Cele mai frecvente sunt:
- Hipotonia axiala – afecteaza in special trunchiul si mai putin membrele.
- Hipotonia generalizata – se reflecta asupra intregii musculaturi, inclusiv la nivelul fetei.
In aceasta situatie, sugarii pot prezenta chiar si dificultati de masticatie si deglutitie. Mai exact, cei mici se pot ineca des, hranirea se realizeaza mai greu, iar suptul nu este suficient de puternic.
Hipotonia poate fi diagnosticata de catre medicul specialist, neurologul peditaru sau medicul pediatru. Acesta poate indentifica semnele hipotoniei si indruma parintii catre un set de analize mai amanuntit cum ar fi:
- CT sau RMN, scanari care pot detecta orice anomalii ale sistemului nervos
- EEG sau electroencefalograma, un test care inregistreaza activitatea electrica in creier
- EMG sau electromiografie, o investigatie care analizeaza cat de bine functioneaza nervii si muschii
- Biopsie musculara, se ia o proba de testul muscular si se examineaza la microscop
- Testarea genetica
Care este tratamentul?
Cand spunem tratament, ne gandim deja la o patologie existenta pe care trebuie sa o amelioram. Hipotonia poate fi intr-adevar patologica si necesita interventia timpurie a echipei medicale din care face parte si kinetoterapeutul pediatric.
Tratamentul depinde in functie de modul in care este afectat copilul. De obicei, presupune o abordare multidisciplinara cu implicarea mai multor specialisti: pediatrul celui mic, neurologul, medicul genetician, terapeutul ocupational, care poate ajuta la dezvoltarea abilitatilor mentale si fizice si, nu in ultimul rand, kinetoterapeutul care se ocupa de dezvoltarea neuromotorie a copilului.
Sa nu uitam, insa, ca tonusul muscular scazut poate face parte din “normalul” multor copii si prin urmare nu necesita un tratament cat o indrumare, o ghidare atat a sugarului cat si a parintilor spre acea dezvoltare armonioasa pe care ne-o dorim cu totii. Bebelusul cu tonus muscular scazut are, uneori, nevoie de o stimulare corespunzatoare care sa il ajute acolo unde ii este mai greu sa faca singurel o achizitie motorie.
Prin kinetoterapie poate fi imbunatatit controlul motor si forta generala a corpului. Important de retinut aici este ca programul de recuperare trebuie personalizat in functie de nevoile fiecarui copil: de varsta, de starea generala de sanatate, istoricul medical si amploarea afectiunii.
Echipa Kinetic Kids are ca obiectiv abordarea globală a sugarului hipoton și stimularea neuromotorie corespunzatoare a acestuia. Prin programele de kinetoterapie individualizate, specialistii urmaresc dezvoltarea armonioasa a copilului dar si ghidarea parintilor spre a se atinge acest obiectiv comun.
