In Romania, rahitismul este o afectiune destul de raspandita, in randul populatiei pediatrice. Statisticile indica faptul ca aproximativ 1 copil din 5 prezinta semne sau simptome ale rahitismului. In cele ce urmeaza, vei afla ce inseamna rahitismul, de ce este periculos deficitul de vitamina D la copii si cum poate fi tratata aceasta afectiune.
Ce este rahitismul
Rahitismul este o afectiune care afecteaza dezvoltarea osoasa la copii. Este cauzata de o deficienta de vitamina D, calciu sau fosfor, acesti nutrienti fiind esentiali pentru dezvoltarea normala a oaselor. De exemplu, vitamina D ajuta organismul sa absoarba calciul si fosforul din alimente. Atunci cand un copil are deficit de vitamina D, organismul nu poate mentine un echilibru fosfo-calcic adecvat. Drept urmare, oasele devin moi si fragile, ceea ce poate duce la deformari osoase si la alte probleme de sanatate.
Simptomele rahitismului pot include tulburari de crestere, dureri osoase, slabiciune musculara si deformari ale oaselor (arcuirea picioarelor sau deformarea cutiei toracice). Rahitismul poate fi prevenit si tratat prin expunerea la soare (care ajuta la sintetizarea vitaminei D la nivelul pielii), consumul alimentelor bogate in vitamina D si calciu si prin administrarea de suplimente nutritive cu vitamina D. In cazurile severe, poate fi necesara adoptarea unui plan de tratament mai complex.
Rahitismul la copii
Deoarece oasele copiilor sunt in crestere, deficientele nutritionale afecteaza modul in care oasele se formeaza si se consolideaza. Din acest motiv, copiii cu rahitism pot manifesta intarzieri in crestere, dureri si slabiciune musculara, deformari osoase, fracturi frecvente, precum si probleme dentare.
Rahitismul la adulti
In cazul rahitismului la adulti, aceasta afectiune poarta numele de osteomalacie si apare pe fondul unui deficit de vitamina D sau al problemelor legate de metabolismul fosforului. De asemenea, osteomalacia poate fi provocata de anumite afectiuni, precum boala celiaca sau tulburarile renale. La adulti, oasele nu mai sunt in crestere, insa carenta de vitamina D poate duce la o mineralizare inadecvata a oaselor, facandu-le mai fragile, deci mai sensibile la deformare si fracturi.
Tipuri de rahitism
Exista mai multe tipuri de rahitism, fiecare avand cauze diferite. Cele mai comune sunt:
- rahitismul nutritional (rahitism carential sau rahitism evolutiv) – este cauzat de un deficit de vitamina D, calciu sau fosfor in dieta si este cel mai frecvent tip de rahitism;
- rahitismul hipofosfatemic – cunoscut si sub denumirea de rahitism rezistent la vitamina D, este o forma genetica a bolii, in care rinichii elimina fosfatul in exces, provocand scaderea nivelului de fosfor din sange;
- rahitismul dependent de vitamina D – cauzele acestui tip de rahitism sunt, de asemenea, genetice. Rahitismul dependent de vitamina D se imparte, la randul sau, in doua tipuri. Tipul I este o afectiune rara, in care organismul nu poate converti vitamina D inactiva in forma sa activa. Pe de alta parte, tipul II este si mai rar, iar organismul nu poate raspunde corespunzator la tratamentul cu vitamina D;
- rahitismul hipocalcemic – provocat de nivelul scazut de calciu seric, adesea din cauza insuficientei paratiroide (glandele paratiroide nu produc suficient hormon paratiroidian, responsabil pentru reglarea metabolismului fosfo-calcic);
- rahitismul renal – apare la persoanele cu boli renale cronice, atunci cand rinichii afectati nu pot mentine nivelurile corecte de calciu si fosfor in sange.
Rahitismul mai poate aparea ca efect secundar al medicamentelor, care afecteaza metabolismul vitaminei D sau al celor care interfereaza cu absorbtia calciului si a fosforului. De asemenea, anumite afectiuni, precum malabsorbtia sau bolile hepatice, pot duce la rahitism, prin afectarea modului in care organismul absoarbe sau metabolizeaza vitamina D, calciul si fosforul.
Rahitismul la copii – semne si simptome
Semnele si simptomele rahitismului la copii pot varia, in functie de severitatea si de durata bolii. Cele mai frecvent intalnite manifestari sunt:
- tulburarile de crestere – copiii rahitici pot avea o crestere lenta sau intarziata;
- durerea si slabiciunea musculara – aceste manifestari pot fi observate, in special, la nivelul bratelor, al picioarelor, al pelvisului si al coloanei vertebrale;
- arcuirea picioarelor in forma de O (genu varum) sau, mai rar, in forma de X (genu valgum);
- ingrosarea articulatiilor, in special la nivelul genunchilor si al incheieturilor;
- deformarea cutiei toracice – copiii cu rahitism pot avea un piept ingustat, in forma de clopot, cu sternul infundat. Un torace rahitic se distinge si prin aparitia de matanii costale (deformari caracteristice ale coastelor, care apar ca niste umflaturi la jonctiunea dintre coaste si cartilajele lor), respectiv a santului submamar Harrison;
- inchiderea intarziata a fontanelei (zona moale din varful craniului);
- fragilitatea osoasa, ce poate conduce la fracturi si la deformari osoase;
- problemele dentare – dezvoltarea intarziata a dintilor, defecte in structura dentara, carii frecvente;
- craniotabes – in cazurile de rahitism la bebelusi, oasele craniului pot fi mai moi si mai subtiri decat in mod normal, in special in zona parieto-occipitala;
- bosele frontale – aparitia de proeminente la nivelul fruntii;
- tetania – ca urmare a hipocalcemiei, rahitismul poate provoca spasme musculare;
- problemele respiratorii – pe fondul slabiciunii cutiei toracice, copiii cu rahitism pot fi mai predispusi la infectii respiratorii;
- deformari ale coloanei vertebrale (scolioza, cifoza, lordoza);
- cresterea unghiului colului femural fata de diafiza (coxa valga) sau micsorarea acestuia (coxa vara);
- inapetenta (scaderea poftei de mancare);
- imunitatea scazuta;
- transpiratiile abundente;
- in cazuri rare, hepatomegalie sau
👉 Afla mai multe despre TORACELE RAHITIC, una dintre manifestarile specifice ale rahitismului la copii.
Metode de diagnostic
Diagnosticul de rahitism la copii se stabileste prin coroborarea informatiilor din istoricul medical, examenul clinic, precum si din testele de laborator si imagistice.
In primul rand, medicul va dori sa afle care sunt simptomele, istoricul medical al copilului, dieta acestuia si gradul de expunere la soare, toti acestia fiind factori importanti care pot influenta declansarea rahitismului. Apoi, specialistul va identifica semnele fizice ale rahitismului, precum deformarile osoase, si va verifica daca bebelusul sau copilul este dezvoltat corespunzator.
Uneori, poate fi utila efectuarea de radiografii cu raze X ale oaselor afectate (de obicei, ale incheieturilor, genunchilor sau la nivelul picioarelor). Acestea pot identifica deformarile osoase, precum si alte anomalii specifice rahitismului.
In situatii neobisnuite sau atunci cand cauza rahitismului nu este clara, pot fi necesare si alte investigatii, precum efectuarea de teste genetice, pentru a exclude alte afectiuni.
Analize pentru rahitism
In functie de rezultatele examenului fizic, medicul poate recomanda si efectuarea unor analize de laborator. Acestea sunt utile pentru ca ofera informatii importante cu privire la nivelurile de nutrienti, confirmand sau infirmand diagnosticul de rahitism. Printre analizele pentru depistarea rahitismului se numara:
- calciul seric (concentratia de calciu din sange) – valorile normale se afla intre 8 si 11 mg/dL si variaza, in functie de varsta;
- fosfatemia (nivelul seric de fosfor) – la copii, valorile normale de fosfor din sange sunt cuprinse in intervalul 3.1-5.4 mg/dL;
- fosfataza alcalina – fosfataza alcalina crescuta la copii este un indicator important in diagnosticarea rahitismului;
- vitamina D (25-OH-colecalciferol) – concentratia normala de vitamina D din sange este de 30-50 ng/mL. Se considera ca pacientul are carenta de vitamina D atunci cand valorile serice scad sub 20 ng/mL, iar in rahitism, copiii afectati pot avea valori de 12 ng/mL sau chiar mai mici;
- parathormonul (PTH) – parathormonul este secretat de catre glandele paratiroide si este responsabil pentru mentinerea echilibrului fosfo-calcic. Atunci cand concentratia PTH este mai mare de 65 pg/mL, poate fi luat in considerare diagnosticul de rahitism.
Tratamentul si managementul rahitismului vor depinde de cauza bolii si de severitatea acesteia. Este important ca diagnosticul sa fie stabilit de catre medicul pediatru, pentru a asigura un tratament adecvat si pentru a preveni complicatiile pe termen lung.
Tratamentul pentru rahitism la copii
Tratamentul rahitismului la copii depinde de cauza, cele mai importante metode fiind reprezentate de urmatoarele optiuni:
- suplimentarea cu vitamina D – aceasta este cea mai frecventa abordare terapeutica pentru rahitismul cauzat de deficitul de vitamina D. Dozele de vitamina D sunt ajustate in functie de gradul deficientei si de raspunsul copilului la tratament;
- suplimentarea cu calciu si fosfor – in anumite tipuri de rahitism, asa cum este cel hipofosfatemic, medicul poate recomanda suplimente alimentare ce contin aceste doua minerale;
- expunerea la soare – vitamina D este sintetizata in piele, atunci cand aceasta este expusa la lumina soarelui; asadar o expunere moderata la soare poate ajuta la cresterea nivelurilor de vitamina D.
- ajustarea regimului alimentar – o dieta bogata in calciu, fosfor si vitamina D poate fi de ajutor in tratamentul si prevenirea rahitismului;
- tratament chirurgical – in cazurile severe, cand deformarile osoase sunt pronuntate, poate fi necesara chirurgia.
Este important ca tratamentul sa fie monitorizat de catre medicul curant, astfel incat sa se asigure cea mai potrivita abordare, in functie de nevoile copilului. Depistarea si tratamentul timpurii sunt importante pentru prevenirea complicatiilor pe termen lung si pentru o dezvoltare sanatoasa a oaselor.
Recuperarea copiilor cu rahitism
Pentru copiii cu rahitism, pe langa tratamentul medicamentos si cel chirurgical, specialistul poate recomanda si cateva metode de recuperare, pentru a imbunatati forta musculara si mobilitatea, dar si pentru a sustine o dezvoltare sanatoasa a oaselor. Iata cum pot fi aplicate aceste metode:
- kinetoterapia – este o forma de terapie concentrata pe miscare. Pentru copiii cu rahitism, kinetoterapia poate ajuta la intarirea muschilor si la imbunatatirea coordonarii, ceea ce este deosebit de important pentru sustinerea oaselor. Exercitiile pentru rahitism sunt personalizate, pentru a se potrivi nivelului de dezvoltare si capacitatii fizice a copilului, si pot include exercitii de echilibru, de intarire a musculaturii, precum si exercitii pentru imbunatatirea mobilitatii articulare;
- exercitii de reeducare respiratorie – sunt tehnici destinate sa imbunatateasca eficienta respiratiei, prin consolidarea muschilor respiratori. La copiii cu rahitism, aceste exercitii pot sprijini functia pulmonara, avand in vedere dificultatile de respiratie pe care le pot provoca deformarile toracice;
- terapia manuala – aceasta metoda terapeutica presupune utilizarea de tehnici manuale, pentru a imbunatati mobilitatea articulara si pentru a reduce durerea. Terapia manuala poate include mobilizari ale articulatiilor, masaj terapeutic si alte tehnici de manipulare, avand ca efect relaxarea muschilor si imbunatatirea circulatiei in zonele afectate;
- Kinesio Taping – este o tehnica bazata pe aplicarea de benzi elastice terapeutice (kinesio tape) pe piele, pentru a sustine muschii si articulatiile, fara a restrictiona amplitudinea miscarilor. Kinesio Taping poate contribui la reducerea durerii si la imbunatatirea circulatiei in zona afectata. Desi aceasta abordare terapeutica este adesea utilizata la sportivi, ea poate fi adaptata pentru copiii cu rahitism, pentru a sustine zonele slabite si pentru a facilita efectuarea corecta a miscarilor;
- talonete – acestea pot fi utilizate pentru corectarea eventualelor complicatii asociate cu rahitismul, a unei inegalitati de membre sau a unor deformari ale boltei plantare.
👉 Copilul tau are nevoie de KINETOTERAPIE, in cadrul tratamentului pentru rahitism? ADRESEAZA-TE specialistilor Kinetic, pentru a afla care este abordarea terapeutica potrivita.
Rahitismul se vindeca?
Rahitismul este adesea vindecabil, atata vreme cat este diagnosticat corect si la timp. Desi rahitismul poate fi tratat in mod eficient, este important ca tratamentul sa fie initiat cat mai curand posibil, pentru a preveni sau a minimiza deformarile permanente sau alte complicatii. In unele cazuri, efectele rahitismului pot persista pe termen lung, mai ales daca tratamentul este inceput tardiv sau daca boala este severa.
Profilaxia rahitismului
Prevenirea rahitismului se bazeaza pe asigurarea unui aport adecvat de vitamina D, calciu si fosfor. Acest lucru se poate realiza prin expunere moderata la soare, un consum de alimente bogate in vitamina D si calciu (precum pestele gras, lactatele si legumele verzi) si, daca este necesar, prin administrarea de suplimente de vitamina D. Sunt importante respectarea unei diete echilibrate si consultarea regulata a pediatrului, in special pentru copiii din grupuri cu risc ridicat, asa cum sunt cei nascuti prematur sau cei cu expunere limitata la soare.
In zilele noastre, rahitismul este o problema ce poate fi adresata cu mai mare usurinta decat in trecut. Atat metodele de diagnostic, cat si cele de tratament ofera optiuni moderne, astfel incat copiii cu rahitism sa beneficieze de o recuperare corespunzatoare si sa se poata bucura de o viata normala.
