Adesea vin parinti in cabinetul de kinetoterapie pediatrica si ne spun ca au observat ca al lor copil este diferit, in sensul ca alearga altfel, nu ii place sportul si prefera activitatile statice sau este mai sensibil, fiind deranjat de lumina puternica sau etichetele hainelor.
De cele mai multe ori ajung la noi cu aceasta eticheta de „diferit” copii cu varste cuprinse intre 2 si 7 ani.
Ce trebuie sa stie parintii este ca in cazul acestor copii vorbim de o dezvoltare atipica, din punct de vedere emotional, locomotorie sau de comportament. Si aceasta dezvoltare atipitica neuromotorie se caracterizeaza prin:
- Tonus muscular global atipic – hipoton sau hiperton
- Activitate kinetica atipica – hiperactiv sau cu dificultati de coordonare
- Dificultati de atentie si concentrare – la indeplinirea sau repetarea unei sarcini
- Mers atipic – mersul pe varfuri sau pe marginea interna a piciorului, mers fara rulaj plantar
- Copilul adopta frecvent pozitia de „W”
- Miscari usor necoordonate – „impiedicati”
- Tulburari de statica vertebrala – cifoza, scolioza, lordoza etc.
- Miscari repetitive asemanatoare unor ticuri nervoase
- Sensibilitati tactile (nu suporta sa atinga diverse suprafete)
- Sensibilitati la nivel orofacial – refuza anumite alimente datorita texturii
- Tulburari de limbaj
Ce este dezvoltarea atipica neuromotorie?
Motivul pentru care vorbim intotdeauna despre dezvoltare neuromotorie la copil este pentru ca legatura intre motor si neuro este foarte puternica, iar cele doua sisteme se influenteaza reciproc. Astfel, copilul cu o dezvoltare atipica prezinta tulburari de statica vertebrala, de mers, dezechilibre la nivelul sistemului musculo-scheletal, dar si tulburari de procesare senzoriala sau de echilibru si coordonare. Toate aceste tulburari pot semnala existenta unor probleme mai grave, cum ar fi tulburarile de spectru autist (TSA).
Diagnosticul TSA se realizeaza de cele mai multe ori tardiv si cu mare dificultate. Precum toate celelalte tulburari ce includ sistemul nervos la copii, nu exista o linie clara pe care o putem urma si care sa ne duca spre un rezultat si o solutie alb-negru. Neuropediatria este de cele mai multe ori gri.
Diagnosticarea cu TSA este realizata de catre psihiatru. Recomandarea pentru un consult la psihiatrul pediatric poate fi data de medicul pediatru, neurolog, medicul de recuperare medicala sau de kinetoterapeutul pediatric. TSA este forma cea mai grava care inglobeaza toate tulburarile prezentate mai sus. Cu toate acestea, exista si forme mai usoare in care se regaseste, mai mult sau mai putin, acelasi tablou clinic.
Aceste tulburari pot fi rezultatul neintegrarii corespunzatoare a reflexelor primitive din primul an de viata. In viata intrauterina se dezvolta anumite reflexele care ajuta puiul de om sa supravietuiasca in mediul extrauterin si care se integreaza treptat in primul an de viata. Uneori, o parte dintre ele raman neintegrate si creeaza elemente atipice de dezvoltare.
In literatura de specialitate mai intalnim termenul de sensory processing disorder (SPD) care practic defineste tot acest pattern atipic al copilului. SPD este o afectiune a sistemului nervos caracterizata prin integrarea deficitara de catre acesta a stimulilor din mediu (informatie senzoriala). Prin urmare, aceasta procesare anormala a stimulilor primiti din mediul inconjurator determina modalitati de compensare, de adaptare. Unele mai apropiate de ceea ce consideram fiziologic, iar altele mai indepartate.
Interventia pentru dezvoltarea atipica la copii
Tratamentul copiilor identificati cu o forma de dezvoltare atipica consta mai degraba in echilibrarea elementelor atipice pe care le prezinta astfel incat dezvoltarea lor fizica, dar si cea psiho-emotionala sa nu fie conditionate de patternuri compensatorii. Pentru a realiza aceasta echilibrare, la Kinetic Sports & Medicine ne folosim atat de kinetoterapie, cat si de alte terapii precum logopedia, terapia cognitiv-comportamentala, stimularea multisenzoriala.
Primul pas catre „tratament” este evaluarea initiala precoce. Una dintre cele mai daunatoare abordari in cazul acestor tulburari este cea de tipul „sa il mai lasam”, „sa mai creasca”, „sa inceapa gradinita „, ” sa inceapa scoala „, „asta e ritmul lui”, „asa e el”. Prin urmare, din momentul in care am identificat tipurile de patternuri compensatorii, care sunt minusurile si care sunt plusurile, putem sa stabilim obiectivele terapiei si modalitatea prin care le vom atinge.
Abordarea Kinetic
Copilul cu o dezvoltare atipica, fie ca are la baza un diagnostic de TSA, o neintegrare corespunzatoare a reflexelor primitive sau SPD, are nevoie de o abordare specializata, individualizata care il poate ajuta la reglarea tulburarilor sale. Copilul este un organism complex, pe care il abordam ca un intreg si nu tind cont de sistemele separate care se intalnesc in acest intreg.
Asadar, primul pas este o evaluare corespunzatoare. Aceasta evaluare se realizeaza prin:
- Observarea copilului in statica si dinamica
- Realizarea unor teste specifice pentru sistemul musculo-scheletal
- Analiza mersului
- Analiza indeplinirii unor sarcini specifice varstei
- Analiza motricitatii fine
In ceea ce priveste terapia propriu-zisa, folosim:
- Elemente de gimnastica medicala
- Kinetoterapie
- Stimulare multisenzoriala
- Stimulare orofaciala
- Terapie manuala
Toate aceste tipuri de terapie il vor ajuta pe copil sa se echilibreze, pana la disparitia mecanismelor vicioase.
