Sincinezia

• Pareza faciala periferica. Regenerarea aberanta a fibrelor nervului facial dupa paralizia Bell este cea mai frecventa situatie in care apar sincinezii.
• Accidentul vascular cerebral. Tiparele patologice de miscare in membrul afectat asociaza grupe musculare care in mod normal lucreaza independent.
• Traumatismele craniocerebrale. Leziunile cailor motorii pot lasa in urma activari musculare asociate.
• Leziunile de nervi periferici. Dupa sectiune si regenerare, axonii pot ajunge la tinte musculare gresite.
• Paralizia cerebrala. Controlul motor imatur sau afectat favorizeaza miscarile in bloc.
• Leziunile medulare. Reorganizarea circuitelor spinale poate genera activari simultane nedorite.
• Afectiunile extrapiramidale. Unele boli neurologice se insotesc de miscari asociate involuntare.
• Sincineziile fiziologice. Balansul bratelor in timpul mersului este normal, iar la copiii mici unele miscari in oglinda dispar pe masura ce sistemul nervos se maturizeaza.

• Inchiderea ochiului la zambet. Unul dintre cele mai frecvente semne dupa pareza faciala, uneori cu ingustarea permanenta a fantei palpebrale.
• Miscari ale gurii la inchiderea ochiului. Colturile buzelor se ridica sau se trag involuntar in timpul clipitului.
• Lacrimare in timpul mesei. Apare cand fibrele destinate glandelor salivare ajung la glanda lacrimala.
• Flexia degetelor odata cu miscarea cotului. Tipar frecvent in membrul superior afectat dupa accident vascular cerebral.
• Miscari in oglinda. Gestul executat cu o mana se reproduce involuntar si cu cealalta.
• Tensiune si disconfort muscular. Contractia repetata a musculaturii implicate produce oboseala si senzatie de rigiditate.
• Dificultati in gesturile fine. Activarea simultana a grupelor antagoniste reduce precizia si controlul.
• Impact asupra expresiei faciale. Mimica devine asimetrica si mai putin naturala, cu efect asupra increderii in comunicare.

Evaluarea revine medicului neurolog, care stabileste cauza si nivelul leziunii prin examen clinic si, atunci cand este necesar, prin electromiografie sau imagistica. In sincineziile faciale se implica frecvent si medicul otorinolaringolog, iar medicul de recuperare medicala coordoneaza programul functional.

Kinetoterapeutul si fizioterapeutul identifica tiparele de activare asociata, gradul lor de severitate si situatiile in care apar. Pentru fata, evaluarea urmareste fiecare grup muscular in parte, deoarece exercitiile generale, aplicate fara discernamant, pot accentua sincineziile in loc sa le reduca.

• Tratamentul afectiunii de baza. Abordarea leziunii neurologice ramane primul pas.
• Reeducare neuromusculara selectiva. Exercitii de miscare izolata, cu amplitudine mica si control constient, pentru disocierea grupelor musculare.
• Biofeedback si lucru in oglinda. Ofera pacientului informatie vizuala imediata despre activarile nedorite.
• Kinetoterapie personalizata. Exercitii de relaxare a musculaturii hiperactive si de intarire a controlului voluntar.
• Masaj si terapie manuala. Reduc tensiunea acumulata in grupele musculare contractate repetat.
• Toxina botulinica. Optiune medicala pentru formele severe, aplicata exclusiv de medic.
• Educatie terapeutica. Evitarea exercitiilor de forta si a grimaselor ample, care intretin tiparul patologic.
• Sustinerea pe termen lung. Progresul apare treptat si depinde de constanta programului.

Dupa un accident vascular cerebral, miscarile asociate involuntare apar tocmai pentru ca refacerea controlului motor nu se produce uniform, iar sansele de a le limita cresc cu cat recuperarea incepe mai devreme dupa episodul acut. Afla cum se recunosc rapid semnele de AVC prin metoda F.A.S.T. si ce rol are recuperarea, pentru ca momentul interventiei influenteaza direct calitatea miscarii recastigate.