Neuromobilizare

Neuromobilizarea poate fi inclusa intr-un program de recuperare atunci cand evaluarea arata ca simptomele sunt influentate de iritatia, compresia sau mobilitatea redusa a unui nerv. Indicatiile pot include:

• Sciatica: durere, furnicaturi sau amorteala care coboara din zona lombara spre fesa, coapsa, gamba ori picior.
• Radiculopatia cervicala: durere de gat cu iradiere spre umar, brat sau degete.
• Sindromul de tunel carpian: furnicaturi, amorteli sau disconfort la nivelul palmei si degetelor, asociate cu iritarea nervului median.
• Compresia nervului ulnar: simptome aparute spre degetul mic si inelar, frecvent in zona cotului sau a incheieturii.
• Durerea neuropata periferica: senzatie de arsura, intepaturi, curentare sau sensibilitate crescuta pe traseul unui nerv.
• Restrictii de mobilitate dupa traumatisme: entorse, fracturi vindecate, operatii sau perioade lungi de imobilizare.
• Tensiune neurogena: durere sau limitare de miscare provocata de sensibilitatea crescuta a structurilor nervoase.
• Recuperare dupa afectiuni musculoscheletale: atunci cand o durere lombara, cervicala sau de membru are si o componenta nervoasa.

Procedura nu se recomanda doar pe baza simptomelor descrise de pacient. Inainte de includerea ei in tratament, specialistul trebuie sa diferentieze o problema nervoasa de afectiunile musculare, articulare, vasculare sau inflamatorii.

• Reducerea sensibilitatii nervoase: poate diminua durerea, furnicaturile si senzatia de tensiune aparute pe traseul unui nerv.
• Imbunatatirea glisarii nervului: sustine miscarea nervului fata de structurile anatomice din jur.
• Cresterea mobilitatii: poate facilita miscarile care erau limitate de durere sau de teama de miscare.
• Reducerea tensiunii protectoare: poate contribui la relaxarea musculaturii care se contracta reflex ca raspuns la durere.
• Imbunatatirea functiei membrului: poate face mai usoare activitati precum mersul, ridicarea bratului, folosirea mainii sau mentinerea pozitiei sezand.
• Abordare neinvaziva: nu necesita interventie chirurgicala, injectii sau medicatie pentru aplicarea tehnicii.
• Integrare in recuperare: poate fi asociata cu kinetoterapie, exercitii de forta, reeducare posturala si terapii fizice, in functie de diagnostic.

Efectele neuromobilizarii variaza de la o persoana la alta si depind de cauza simptomelor. Tehnica nu inlocuieste investigatiile sau tratamentul medical necesar in cazul unei compresii nervoase severe, al unui deficit neurologic progresiv sau al unei afectiuni care necesita interventie de urgenta.

• Medicul de recuperare medicala: stabileste diagnosticul functional si integreaza procedura in planul terapeutic.
• Medicul neurolog: evalueaza afectiunile nervilor, mai ales atunci cand simptomele sunt persistente, severe sau progresive.
• Medicul ortoped sau neurochirurg: poate recomanda evaluari suplimentare atunci cand exista traumatisme, hernie de disc sau suspiciunea unei compresii structurale.
• Kinetoterapeutul: aplica exercitiile de neuromobilizare si adapteaza miscarile la toleranta pacientului.
• Fizioterapeutul: poate utiliza tehnici specifice de mobilizare neurodinamica in cadrul unui program indicat medical.

Aplicarea corecta necesita evaluarea simptomelor, a posturii, a mobilitatii coloanei si articulatiilor, precum si a fortei musculare si sensibilitatii.

Procedura incepe cu o evaluare pentru identificarea nervului sau regiunii implicate. Specialistul poate utiliza teste clinice specifice pentru a observa daca anumite pozitii ale coloanei, bratului sau piciorului reproduc simptomele pacientului.

In functie de rezultat, se aleg exercitii de glisare nervoasa sau de tensionare controlata. Glisarea reprezinta, de obicei, prima optiune: o parte a traseului nervos este pusa usor in tensiune, in timp ce cealalta este relaxata. De exemplu, pentru nervul sciatic, miscarea poate combina extensia progresiva a genunchiului cu modificarea pozitiei capului si a gleznei, fara provocarea unei dureri intense.

Tehnicile de tensionare sunt mai solicitante si pot fi introduse ulterior, atunci cand sensibilitatea nervoasa a scazut si mobilitatea s-a imbunatatit. Exercitiile se executa lent, cu amplitudine mica la inceput, fara fortare si fara mentinerea prelungita a unei senzatii de durere, arsura sau amorteala.

Specialistul stabileste numarul de repetari, frecventa sedintelor si eventualele exercitii pentru acasa. Neuromobilizarea este asociata frecvent cu exercitii pentru postura, mobilitatea coloanei, stabilizare, forta musculara si revenire progresiva la activitatile zilnice.

Neuromobilizarea trebuie adaptata fiecarui pacient si nu se aplica atunci cand simptomele sugereaza o afectiune neurologica severa sau o urgenta medicala. Consultul de specialitate este necesar inaintea inceperii tratamentului, mai ales daca apar slabiciune musculara progresiva, pierderea sensibilitatii, tulburari de mers sau modificari ale controlului vezicii urinare si intestinului.

Procedura poate fi contraindicata sau amanata in caz de fracturi recente, traumatisme importante, infectii, tumori, inflamatie acuta severa, instabilitate vertebrala, leziuni nervoase acute ori afectiuni neurologice neinvestigate. Efectuata incorect, poate accentua temporar durerea, furnicaturile sau senzatia de tensiune. Din acest motiv, neuromobilizarea nu trebuie realizata ca metoda de autodiagnostic sau prin exercitii alese fara recomandarea unui specialist.

Furnicaturile care coboara pe picior, senzatia de arsura sau durerea care porneste din zona lombara pot semnala iritarea nervului sciatic, nu doar o contractura obisnuita. Citeste acest ghid despre diferenta dintre sciatica si durerea de spate pentru a recunoaste semnele care necesita evaluare medicala si pentru a intelege de ce exercitiile de neuromobilizare trebuie recomandate individual.