Hamul Pavlik

• Displazia de dezvoltare a soldului. Indicatia principala, la sugarii diagnosticati in primele luni de viata.
• Soldul instabil la examinarea clinica. Manevrele Ortolani si Barlow pozitive la nou-nascut impun evaluare si tratament.
• Soldul luxabil sau subluxat. Capul femural isi pierde partial contactul cu cavitatea articulara.
• Luxatia reductibila de sold. Atunci cand medicul reuseste repozitionarea prin manevre blande.
• Confirmarea ecografica a displaziei. Ecografia de sold stabileste gradul afectarii si justifica inceperea tratamentului.
• Varsta potrivita pentru metoda. Rezultatele cele mai bune se obtin in primele sase luni de viata, inainte ca bebelusul sa devina foarte activ.

• Metoda neinvaziva. Evita interventia chirurgicala si anestezia generala in majoritatea cazurilor depistate precoce.
• Rata ridicata de succes. Aplicat corect si precoce, duce frecvent la dezvoltarea normala a articulatiei.
• Permite miscarea. Spre deosebire de aparatul gipsat, lasa bebelusului libertate de miscare in limitele terapeutice.
• Confort relativ bun. Materialul moale si posibilitatea ajustarii il fac mai usor de tolerat pe perioade lungi.
• Previne complicatiile tardive. Corectarea in copilarie reduce riscul de artroza precoce de sold si de tulburari de mers la varsta adulta.
• Ingrijire simpla acasa. Parintii invata rapid manevrele de baza, sub indrumarea medicului.

• Medicul ortoped pediatru. Stabileste diagnosticul, aplica dispozitivul, face reglajele si urmareste evolutia.
• Medicul neonatolog si medicul pediatru. Depisteaza semnele de instabilitate la examinarile de rutina si trimit copilul spre consult de specialitate.
• Medicul radiolog. Efectueaza si interpreteaza ecografia de sold, investigatia de referinta la sugarul mic.
• Kinetoterapeutul pediatric. Intervine dupa incheierea tratamentului, pentru dezvoltarea motorie si pentru reluarea etapelor normale de miscare.

Medicul ortoped pediatru examineaza bebelusul, confirma diagnosticul prin ecografie si stabileste unghiurile de flexie si abductie necesare. Hamul se aplica peste imbracamintea subtire, iar curelele se regleaza astfel incat soldurile sa fie flectate in jurul a nouazeci de grade, cu abductie moderata, niciodata fortata.

Dispozitivul se poarta de obicei permanent la inceput, inclusiv in timpul somnului, iar scoaterea lui se face doar la indicatia medicului. Urmeaza controale la intervale scurte, in primele saptamani adesea saptamanal, cu reevaluare ecografica si reglarea curelelor pe masura ce copilul creste.

Durata totala variaza in functie de gravitatea displaziei si de raspunsul la tratament, iar reducerea timpului de purtare se face treptat, numai dupa confirmarea stabilitatii articulare.

Hamul Pavlik se aplica exclusiv de catre medicul ortoped pediatru, iar reglarea lui de catre parinti, fara indicatie, poate transforma un tratament eficient intr-o sursa de complicatii.

Metoda nu este potrivita in luxatiile ireductibile, in dezechilibrele musculare importante, in laxitatea ligamentara severa si la copiii mai mari, care au depasit varsta la care dispozitivul mai poate fi eficient.

Riscurile includ necroza avasculara a capului femural, in special cand abductia este excesiva, afectarea tranzitorie a nervului femural, cu reducerea miscarii genunchiului, precum si iritatii ale pielii in zonele de contact. O pozitionare incorecta mentinuta timp indelungat poate chiar accentua displazia. Orice modificare a miscarilor spontane ale bebelusului, plansul persistent sau leziunile cutanate impun contactarea imediata a medicului curant.

Displazia de sold nu doare si nu impiedica bebelusul sa se miste, asa ca singurele semne sunt cele depistate de specialist la examinare: asimetria pliurilor, limitarea abductiei sau instabilitatea la manevrele specifice. Cu cat diagnosticul vine mai devreme, cu atat sunt mai mari sansele ca hamul sa fie suficient, iar evaluarea musculo-scheletala pentru bebelusi de 0 la 2 ani este tocmai contextul in care aceste semne pot fi observate la timp.