Terapie prin oglinda

Terapia prin oglinda poate fi inclusa intr-un plan personalizat de recuperare, in special pentru afectiuni neurologice sau dureri persistente care influenteaza controlul miscarii:

• Recuperare dupa accident vascular cerebral: pentru afectarea miscarii bratului, mainii sau membrului inferior de pe o parte a corpului.
• Hemipareza: slabiciune musculara partiala aparuta dupa AVC, traumatisme cerebrale sau alte afectiuni neurologice.
• Deficite ale membrului superior: dificultati de miscare la nivelul umarului, cotului, incheieturii sau degetelor.
• Durere fantoma: durere sau senzatii anormale resimtite la nivelul unui membru amputat.
• Sindrom dureros regional complex: durere persistenta, sensibilitate crescuta, rigiditate si modificari ale pielii dupa traumatisme.
• Reducerea mobilitatii dupa imobilizare: atunci cand pacientul are nevoie de reluarea progresiva a controlului motor.
• Tulburari de coordonare: ca parte a reeducarii miscarilor fine si a activitatilor zilnice.

Terapia prin oglinda nu inlocuieste evaluarea neurologica, kinetoterapia sau tratamentul recomandat de medic. Ea este o metoda complementara, aleasa in functie de diagnostic, obiective functionale si capacitatea pacientului de a participa activ la exercitii.

Stimularea reeducarii motorii: poate sustine recastigarea controlului voluntar al membrului afectat.

Imbunatatirea atentiei asupra miscarii: ajuta pacientul sa observe si sa inteleaga mai bine gesturile necesare.

Cresterea mobilitatii functionale: poate facilita miscari utile pentru apucare, imbracare, mers sau echilibru.

Reducerea durerii: poate contribui la diminuarea durerii fantoma sau a durerii persistente cu componenta neurologica.

Abordare non-invaziva: nu necesita medicatie, injectii sau proceduri chirurgicale.

Adaptare progresiva: exercitiile pot incepe cu miscari simple si pot deveni mai complexe pe masura recuperarii.

Implicare activa: pacientul participa constient la executarea si corectarea miscarilor.

Efectele variaza in functie de cauza afectiunii, de momentul inceperii recuperarii si de asocierea cu alte forme de terapie. Progresul poate fi gradual si necesita consecventa.

• Medicul de recuperare medicala, care stabileste obiectivele generale ale programului.
• Medicul neurolog, mai ales dupa AVC sau in alte afectiuni ale sistemului nervos.
• Kinetoterapeutul, care ghideaza exercitiile si adapteaza dificultatea lor.
• Fizioterapeutul, ca parte a unui program complex de reabilitare.
• Terapeutul ocupational, care poate integra tehnica in activitati practice, utile in viata de zi cu zi.

Pacientul sta confortabil la o masa sau pe un scaun, iar o oglinda este asezata vertical pe linia de mijloc a corpului. Membrul afectat este pozitionat in spatele oglinzii, astfel incat sa nu fie vizibil, iar membrul sanatos ramane in fata oglinzii.

Pacientul priveste reflexia membrului sanatos si realizeaza miscari simple, precum deschiderea si inchiderea mainii, ridicarea degetelor, flexia cotului sau miscari ale gleznei. Reflexia creeaza iluzia ca membrul afectat executa aceleasi miscari.

Specialistul poate incuraja pacientul sa incerce simultan miscarea si cu membrul afectat, fara fortare. Exercitiile sunt repetate controlat si pot evolua spre activitati mai complexe, precum apucarea unui obiect, simularea imbracarii sau exercitii pentru mers si echilibru.

Terapia prin oglinda este, in general, bine tolerata, dar necesita recomandarea si supravegherea unui specialist. Procedura poate fi adaptata sau intrerupta daca provoaca ameteli, durere accentuata, anxietate, frustrare importanta, oboseala severa sau confuzie.

Este necesara prudenta la persoanele cu tulburari vizuale importante, dificultati severe de intelegere, tulburari de perceptie a propriului corp sau afectiuni neurologice care limiteaza participarea la exercitii. Terapia trebuie oprita si reevaluata daca apar simptome noi sau daca durerea se intensifica.

Recuperarea dupa un accident vascular cerebral incepe cu recunoasterea rapida a semnelor de alarma si continua prin exercitii adaptate pentru redobandirea miscarilor si independentei. Afla mai multe despre simptomele AVC si rolul recuperarii, metoda F.A.S.T. si importanta interventiei terapeutice incepute cat mai devreme.