Fractura reprezinta o intrerupere a continuitatii osului, produsa printr-o lovitura directa sau printr-un mecanism indirect. Acestea apar atunci cand o zona a unui os nu mai poate sustine forta la care este supusa si cedeaza.
Atunci cand ne gandim la o fractura, exista doi factori ce trebuie luati in considerare: energia evenimentului ce a dus la producerea ei si rezistenta osului respectiv. Astfel, energia poate fi de forma acuta/violenta, cum sunt, de exemplu, accidentele de masina sau cazaturile sau cronica/pasiva, facand referire la fracturile “de stres”: stam incordati, ca sa nu cadem si tocmai din aceasta cauza exista posibilitatea sa facem miscari gresite, care duc la o fractura. Rezistenta osului poate sa fie normala (os sanatos, care nu a mai avut fara traumatisme) sau scazuta (de exemplu: osteoporoza sau maladia Paget).
Factorii care contribuie la producerea fracturilor de membre
In linii mari, acestia pot fi factori:
- generali – osteoporoza sau maladia Paget
- metabolici – deficienta in vitaminele C si D, hiperparatiroidism
- inflamatori – osteomielita, artrita reumatoida
- ischemici – necroza avasculara
- neoplazici – tumori primare ale osului sau metastaze
- neuromusculari – traumatisme ale maduvei spinarii si miopatii
Clasificarea fracturilor
De asemenea, clasificarea fracturilor se poate face dupa mai multe criterii. In functie de aspectul pielii, deosebim: fracturi inchise (piele intacta) si fracturi deschise.
Daca luam in considerare numarul locurilor pe os in care s-a produs fractura: fractura simpla (osul s-a rupt intr-un singur loc, deci au rezultat doua segmente) si fractura cominutiva (au rezultat trei sau mai multe segmente).
Fractura specifica copiilor este denumita si “in lemn verde”, deoarece oasele lor sunt mai elastic; chiar si la forte mari, osul nu se rupe, ci apare o fisura de-a lungul lui.
Tratamentul fracturilor
Tratamentul fracturilor il reprezinta consolidarea oaselor. Acest proces depinde de varsta pacientului, de gradul deplasarii fracturii, tipul acesteia, localizarea, vascularizarea zonei de fractura si patologia. Imobilizarea intereseaza o articulatie supra si alta subiacenta focarului de fractura. Din punct de vedere radiologic, calusul apare la 4 saptamani posttraumatism.
Diagnosticul fracturilor
Diagnosticul vindecarii fracturii se face prin examinare clinica si confirmare radiologica. Urmarirea pacientului se continua pana cand linia de fractura nu mai este vizibila. Scopul principal al tratamentului propriu-zis este de a restabili nivelul normal de activitate al pacientului.
Tratamentul fracturilor
Clinica noastra detine mijloacele necesare pentru tratarea fracturilor, plecand de la evaluarea musculoscheletala, interpretarea radiografiilor si examenul clinic al zonei afectate, acestea fiind urmate de recomandarea si executarea protocolului de recuperare care va cuprinde gimnastica medicala si proceduri de fizioterapie.
Masurile generale in vederea recuperarii fracturilor sunt:
- tratamentul fizioterapeutic pentru reducerea durerii si inflamatiei si a reducerii edemului
- gimnastica medicala si stretching in scopul recuperarii mobilitatii articulare si a fortei musculare pentru reeducare neuromusculara
