Edemul osos reprezinta o afectiune a sistemului osteoarticular, caracterizat prin acumularea de lichid in interiorul oaselor (mai precis, in maduva osoasa), cauzand o simptomatologie preponderend dureroasa si un grad ridicat de disconfort. Aceasta patologie poate implica mai multe parti ale corpului insa, cu preponderenta, aritculatiile sunt cele afectate (articulatia soldului, genunchiului, piciorului). Edemul osos poate fi consecinta a diferite cauze interne si externe, iar diagnosticul precoce si tratamentul adecvat pot contribui la ameliorarea simptomelor si la prevenirea complicatiilor pe termen lung.
Citeste mai multe despre ce este edemul osos, din ce cauze apare, prin ce simptome se poate identifica, precum si care sunt etapele de diagnostic si tratament necesare in cazul acestei patologii.
Ce este edemul osos
Edemul osos, cunoscut si sub denumirea de edem medular, este o afectiune complexa a sistemului osteoarticular, ce se constituie din acumularea lichidului de edem in interiorul cavitatilor osoase.
Mecanismul exact de aparitie a edemului osos nu a putut fi inteles pe deplin pana la momentul actual. Totusi, unele ipoteze afirma faptul ca perturbarea fluxului normal de sange si a metabolismului de la nivelul maduvei osoase pot juca un rol semnificativ.
Edemul osos poate avea un impact semnificativ asupra sanatatii oaselor. Pe langa durerea si tumefierea ca manifestari principale asociate, poate provoca deteriorarea tesutului osos, fragilitate si predispozitie la fracturi. De asemenea, poate limita miscarea si creste rigiditatea articulatiilor afectate.
Este important sa se acorde atentie simptomelor si sa se solicite asistenta medicala in cazul in care se suspecteaza un edem osos. Diagnosticul si tratamentul precoce pot ajuta la gestionarea eficienta a afectiunii si la prevenirea complicatiilor pe termen lung, asigurand astfel sanatatea si bunastarea sistemului osos.
Tipuri de edem osos (edem osos subcondral)
In functie de modul de producere si de gradul de afectare la nivelul organismului, se pot distinge doua tipuri principale de edem osos (principal si secundar), precum si cateva subtipuri (simetric / asimetric, traumatic, de stres).
- Edem osos principal – este idiopatic, astfel ca poate fi depistata o cauza declansatoare; totusi, tabloul clinic este sugestiv pentru edem osos, situatie in care capata denumirea de sindromul edemului osos principal;
- Edem osos secundar – apare ca urmare a unei cauze clare, adesea fiind vorba de un traumatism sau o alta boala asociata; pacientul poate fi simptomatic sau asimptomatic.
Subtipurile de edem osos includ:
- Edem osos traumatic – subtip de edem osos secundar care este cauzat de traumatisme (fisuri, fracturi) la nivelul oaselor si structurilor adiacente; fracturile osoase si entorsele severe pot determina aparitia unor perturbari la nivelul maduvei osoase, determinand acumularea de lichid;
- Edem osos de stres – la fel ca si cel traumatic, edemul de stres este un subtip de edem secundar; se dezvolta in urma suprasolicitarii si stresului mecanic repetat, aplicat asupra structurilor osoase; activitatile fizice intense, repetate si de risc pot determina acumularea edemului in oase;
- Edem osos simetric / asimetric – acest tip de edem osos afecteaza simetric (sau contrar, asimetric) doua parti ale corpului (ex: ambele articulatii ale genunchilor sau doar una dintre ele).
Cauze de aparitie si factori de risc
Conform definitiei, edemul semnifica o acumulare de fluid la nivelul tesuturilor organismului. Exista mai multe tipuri de edeme, diferite atat din punct de vedere al modului de producere, cat si al localizarii (edem cardiac, edem inflamator, edem periferic, edeme gambiere, edem piele).
Asa cum am mentionat anterior, edemul osos reprezinta, la randul sau, un edem al corpului, regasit in interiorul cavitatilor intraosoase (la nivel de maduva). Poate fi rezultatul mai multor cauze si poate fi influentat de diferiti factori de risc, precum urmeaza:
- Post traumatisme (edem traumatic) – unul dintre principalii factori declansatori ai edemului osos este reprezentat de traumatisme / accidentari ce implica structurile osoase (ex: edem osos vertebral, edem tibial);
- Afectiuni inflamatorii (edem osos inflamator) – unele patologii inflamatorii (ex: boala Crohn), dar si autoimune (ex: artrita reumatoida, lupusul) pot juca un rol cheie in aparitia edemului osos;
- Suprasolicitarea si stresul mecanic – activitatile fizice intense sau repetitive pot duce, in timp, la uzura structurii osoase si la predispunerea acesteia fata de acumularea de lichid in mod patologic;
- Infectii osoase – infectiile osoase, cum ar fi osteomielita, pot afecta fluxul de sange catre os, determinand acumularea de lichid si aparitia edemului osos.
- Post terapeutic – unele tratamente, precum cele tintite impotriva neoplaziilor (chimioterapia, radioterapia), pot implica structura osoasa si o pot compromite.
Printre factorii de risc care pot predispune la dezvoltarea edemului osos la un moment dat de-a lungul vietii se numara:
- Varsta inaintata;
- Predispozitia genetica;
- Utilizarea pe termen lung a unor medicamente antiinflamatoare (ex: antiinflamatoarele steroidiene);
- Fumatul;
Este esential sa se depisteze cauzele si factorii de risc specifici in cazul fiecarei persoane, in scopul obtinerii unui proces diagnostic eficient si a unui tratament rapid instituit.
Semne si simptome in edemul osos
In cazul edemului osos, in special de tipul idiopatic, pacientul poate fi asiptomatic, astfel ca depistarea patologiei se produce in mod intamplator. In cazurile simptomatice, in schimb, pot fi prezente semne si simptome precum:
- Umflarea (tumefierea) locala;
- Sensibilitatea locala (la atingere sau presiune);
- Durere – variaza de la usoara la severa si se resimte in momentul aplicarii presiunii la nivel local;
- Limitarea miscarilor din articulatii (ex: edem osos genunchi);
- Rigiditatea articulatiilor;
- Dificultati in sustinerea greutatii propriului corp (in cazurile severe);
- Fragilitate osoasa (in cazurile severe).
Indiferent de manifestarea clinica resimtita, este intotdeauna important sa se acorde atentie acestor simptome si sa se programeze o consultatie cu medicul specialist in vederea obtinerii unei certitudini diagnostice.
Diagnostic edem osos
Diagnosticul edemului osos poate necesita mai multe etape clinice si paraclinice in scopul obtinerii unei certitudini. Astfel, etapele necesare sunt:
- Preluarea istoricului medical personal si familial;
- Efectuarea unui examen fizic complet, cu focus asupra zonelor de interes (ex: articulatiile afectate);
- Completarea informatiilor cu investigatii imagistice (radiografie, CT, RMN);
- Biopsia osoasa – in cazul in care informatiile obtinute pe cale neinvaziva nu sunt suficiente, biopsia osoasa este metoda diagnostica cea mai eficienta, intrucat ofera cu exactitate natura patologiei.
Odata ce diagnosticul de certitudine a fost obtinut, se poate institui schema terapeutica cea mai potrivita pacientului respectiv.
Tratament edem osos
Tratamentul edemului osos are ca scop reducerea simptomatologiei, inlaturarea / tratarea cauzei declansatoare, precum si prevenirea complicatiilor pe termen lung. Optiunile de tratament pot varia in functie de tipul / subtipul de edem osos si severitatea tabloului clinic.
Printre metodele terapeutice disponibile la momentul actual si eficiente in combaterea edemului osos se numara:
- Tratamentul farmacologic – folosit in special pentru ameliorarea simptomatologiei, dar si pentru tratarea unor afectiuni cronice si/sau autoimune, acest tip de tratament este predominant analgezic si antiinflamator (prin injectii cu antiinflamatoare steroidiene si comprimate cu antiinflamatoare nesteroidiene);
- Recuperarea prin fizioterapie si kinetoterapie – alaturi de tratamentul medicamentos, reprezinta masurile terapeutice de electie in cazurile necomplicate;
- Tratamentul chirurgical – in cazurile severe, complicate, se poate recurge la tratamentul chirurgical de decompresie (pentru evacuarea edemului) sau tintit asupra cauzei subiacente (ex: corectarea fracturii).
Cu toate ca edemul osos este o patologie ce se poate gestiona din punct de vedere terapeutic, preventia ramane cea mai buna metoda de reducere a riscului de aparitie si de complicatii ale edemului osos (ex: evitarea activitatilor cu risc crescut de accidentari, reducerea greutatii corporale, adoptarea unui stil de viata sanatos).
In concluzie, edemul osos este o afectiune a sistemului osteoarticular ce poate trece neobservata in formele asimptomatice sau poate afecta desfasurarea activitatilor de zi cu zi si calitatea vietii in formele simptomatice. Metodele terapeutice disponibile la momentul actual sunt eficiente in ameliorarea simptomatologiei. Aplicarea masurilor profilactice ramane insa metoda de electie in cazurile de edem osos ce ar putea fi prevenite prin intermediul unui stil de viata corespunzator.
Bibliografie:
Edemul osos: https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/24622-bone-marrow-edema#:~:text=Bone%20marrow%20edema%20(BME)%20occurs%20when%20fluid%20builds%20up%20inside,in%20and%20around%20your%20bones.
Edemul de maduva osoasa: https://sportdoctorlondon.com/bone-marrow-oedema/
Despre edemul osos: https://www.healthline.com/health/bone-marrow-edema#treatment
Factori de risc si complicatii: https://www.verywellhealth.com/what-is-bone-marrow-edema-2552132
Diagnostic si tratament: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK559176/
