Terapia Schroth pentru tratarea scoliozelor

Scoliozele reprezinta deformari ale coloanei vertebrale, caracterizate prin curbura laterala (plan frontal) si rotatie vertebrala. Convexitatea (gibozitatea) este cea care confera denumirea directiei scoliozei.

Clasificarea scoliozelor

Acestea se impart in doua tipuri:

  1. Scoliozele functionale (atitudinea scoliotica) – reductibila si fara rotatie vertebrala.

Apar in anumite cazuri – inegalitate membre inferioare, fracturi, asimetrie sau dezechilibre bazin, torticolis etc.

  1. Scoliozele structurale – deformarea coloanei consta in deviatii in toate cele trei planuri cu una sau mai multe curburi, una fiind primara. In plan frontal este prezenta una sau mai multe cuburi laterale; in plan transversal apare rotatia vertebrala corespunzatoare curburii; in plan sagital (acesta trece prin mijlocul corpului si il imparte in doua jumatati simetrice; este planul simetriei bilaterale) se remarca cresterea sau scaderea curburilor fiziologice. Scolioza structurala reprezinta o deformatie tridimensionala, deoarece pe langa modificarile de la nivelul rahisului (coloana vertebrala), unde apar deformatii corespunzatoare curburii (corpurile vertebrale se rotesc unul fata de celalalt si apar deformari la nivelul acestora), apar si rotatii ale coastelor la nivel toracal. Pe partea convexa a curburii apare posterior gibusul costal (cocoasa), iar pe partea concava a curburii, anterior, apare un gibus mai mic. Totodata, sunt afectate si discurile intervertebrale, aparand degenerarea precoce discurilor intervertebrale. De asemenea, musculatura si ligamentele rahisului urmeaza dezechilibrele osoase si, astfel, pe partea concava acestea se scurteaza, iar pe partea convexa se alungesc, ambele devenind mai slabe. Modalitati de aparitie:
  • Idiopatice (independente de alte boli)
  • Congenitale (defecte vertebrale, costale)
  • Osteopatice (fragilitate osoasa, maladia Scheuermann)
  • Scolioza neuropatica (post poliomielita, siringomielie, neurofibromatoza, mielomeningocel, boala Charcot Marie)
  • Afectiuni genetice (Marfan, Ehlers-Danlos)
  • Dismetabolice (Rahitism)
  • Posttraumatice

Ce inseamna terapia Schroth

Aceasta este o terapie de corectare a scoliozelor structurale idiopatice. Metoda presupune folosirea pozitiilor corporale care contribuie la activarea musculaturii afectate, precum si respiratiile dirijate al caror scop este acela de a mobiliza cutia toracala si de a derota corpurile vertebrale. Terapia Schroth are ca scop constientizarea si ameliorarea pozitiei corporale in timpul activitatilor zilnice uzuale aceasta schimband perceptia gresita asupra corpului. Perceptia corporala se formeaza pe baza informatiilor provenite de la receptorii aflati la nivelul structurilor anatomice ale aparatului locomotor, prin stimuli vizuali si vestibulari. Atitudinile vicioase mentinute o perioda indelungata de timp devin obisnuinta, astfel incat sistemul nervos nu considera ca trebuie corectate. Din aceasta cauza, pozitia incorecta este perceputa ca fiind corecta.

Terapia se aplica in cazul pacientilor de peste 10 ani, care nu prezinta afectiuni neurologice, iar unghiul Cobb este mai mare de 10 grade. Daca pacientul este in perioada de crestere, iar unghiul Cobb este mai mare de 20 de grade, atunci, pe langa programul de reabilitare al scoliozei bazat pe terapia Schroth, este necesara si purtarea corsetelor. Terapia poate fi folosita, de-asemenea, pentru pacientii care sufera de maladia Scheuermann sau poate fi adaptata si altor afectiuni.

Cum ajuta terapia Schrot

Obiectivele sunt urmatoarele: corectarea pozitiei scoliotice, permanentizarea corectiei prin cresterea fortei muschilor antigravitationali, formarea simtului de atitudine corecta, oprirea si/sau prevenirea progresului, corectie osoasa tintita in timpul perioadei de crestere prin eliberarea corpurilor vertebrale de sub compresie, evitarea si/sau reducerea durerii, cresterea rezistentei cardiopulmonare si/sau prevenirea tabloului clinic cu consecintele acestuia, cresterea capacitatii pulmonare cu ajutorul trainingului si mobilizarii costale, reducerea afectiunilor psihice, corectarea estetica a trunchiului. Pentru ca aceste obiective sa fie indeplinite, exercitiile sunt bazate pe 5 principii: autoelongatie, deflexie, derotare, facilitare si stabilizare.

Terapia scoliozei trebuie sa fie individuala, deoarece este nevoie de acordarea atentiei asupra personalizarii metodei Schroth si relatiei intre pacient si terapeut.

Tratamentul pacientului cu scolioza este de lunga durata, programul de exercitii fiind necesar sa fie efectuat zilnic acasa si, cel putin o data pe saptamana, acesta trebuie efectuat cu asistenta kinetoterapeutului, care are un rol important, intrucat corecteaza eventualele greseli si motiveaza pacientul prin evidentierea reusitelor.

Sedintele de kinetoterapie pot fi efectuate si daca pacientul poarta corset pentru a fi insusita folosirea constienta a acestuia, pentru a optimiza efectul de maxima corectie a acestuia, stabilirea tinutei corecte date de corset, educarea pentru o viata activa in corset prin practicarea sporturilor (de preferat, sa se evite sporturile asimetrice, cele care presupun socuri mari sau extensii toracale frecvente).