De cate ori ai auzit, in copilarie, parintii spunandu-ti sa „stai drept”, sa nu mai stai cocosat? Aceasta postura, cu umerii aplecati catre in fata, gatul catre inainte si barbia in piept poarta denumirea de cifoza si poate determina modificari ale structurii coloanei vertebrale.
Afla, in cele ce urmeaza, cate tipuri de cifoza exista, care sunt cauzele si factorii de risc in aparitia ei, ce complicatii pot interveni si cum se poate trata aceasta afectiune.
Ce este cifoza
Cifoza reprezinta o curbare exagerata antero-posterioara a coloanei vertebrale superioare. Aceasta da un aspect de „cocoasa” la nivelul spatelui si poate aparea ca urmare a unui defect genetic sau poate fi dobandita in cursul vietii.
Coloana vertebrala are o curbura normala, cuprinsa intre 20 – 45 grade. In cazul in care curbura este mai accentuata de atat – este masurata, pe radiografie, la 50 grade sau mai mult – se vorbeste despre cifoza.
In general, majoritatea formelor sunt usoare si pot chiar sa nu necesite tratament, in timp ce alte cazuri, mai grave, pot avea nevoie de corectie ortopedica, chirurgicala sau gimnastica medicala si fizioterapie.
Gimnastica medicala este o metoda excelenta de a corecta viciile de postura si de a remedia simptomele asociate acestora. Serviciile de gimnastica medicala sunt recomandate inclusiv pentru preventia problemelor de coloana, prin urmare e o idee buna sa apelezi la o echipa de specialisti, indiferent de varsta pe care o ai.
Tipurile de cifoza
Coloana vertebrala reprezinta o structura esentiala in sustinerea greutatii intregului corp si in realizarea miscarilor din trunchi. Aceasta este formata dintr-un numar de 33-34 de oase numite vertebre si divizata in 5 mari regiuni: coloana cervicala, toracala, lombara, sacrala si coccigiana.
In general, cifoza este o curbura specifica zonei toracale. Atunci cand unghiul curburii se afla intre 20 si 50 de grade, aceasta poate fi considerata a fi fiziologica (normala), insa dupa ce unghiul devine mai mare de 50 de grade, aceasta este definita ca fiind patologica si este nevoie sa fie evaluata si monitorizata de catre un medic specialist.
In functie de segmentul de coloana afectat, exista mai multe localizari ale cifozei:
- Cifoza cervicala (denumita, in termeni populari, „cocoasa la ceafa”);
- Cifoza toracala sau dorsala – cel mai frecvent intalnit tip;
- Cifoza lombara.
Din punct de vedere al modului de producere a curburii, exista trei mari tipuri de cifoza: cea congenitala, cea posturala si cifoza Scheuermann.
Cifoza congenitala
Cifoza congenitala reprezinta un tip de curbura patologica, prezenta inca din nastere, determinata de o structura anatomica anormala a uneia sau a mai multor vertebre. Acest defect poate fi observat timpuriu, insa devine mai accentuat odata cu cresterea si apropierea perioadei adolescentei.
Cifoza posturala
Cifoza posturala este tipul specific unei curburi mai mari de 50 grade, dar cu o structura normala a vertebrelor. Datorita formei normale a oaselor vertebrale, acest tip de cifoza este redresabil cu ajutorul sedintelor de kinetoterapie
Cifoza Scheuermann
Acest tip de cifoza este cel mai rar intalnit in practica clinica, aparand intr-un procent de 0,4% din cazuri si avand un prognostic nefavorabil. Vertebrele au o forma anormala, fapt ce confera un grad sporit de rigiditate, care poate progresa odata cu inaintarea in varsta.
Cifoza: Cauze si factori de risc
Exista mai multe cauze posibile care pot determina aparitia cifozei intr-un anumit moment al vietii. Acest fapt se produce prin afectarea structurala a vertebrelor.
Exemple de cauze sunt:
- Tulburari metabolice;
- Afectiuni neuromusculare;
- Fracturi;
- Osteogeneza imperfecta (boala oaselor de sticla) – este o afectiune care determina aparitia fracturilor spontane la nivelul vertebrelor, chiar si la cel mai mic impact;
- Spina bifida – malformatie congenitala care se manifesta prin dezvoltarea incompleta a oaselor vertebrale;
- Alte malformatii sau dezvoltari vertebrale incomplete in perioada intrauterina;
- Degenerarea discurilor intervertebrale – poate atat sa determine aparitia cifozei, cat si sa agraveze starea uneia preexistente;
- Boala Scheuermann – este o afectiune ce cauzeaza curbarea vertebrelor toracale superioare.
Unele persoane se pot afla intr-o categorie de risc crescut pentru dezvoltarea cifozei. Astfel, printre factorii de risc cunoscuti se afla:
- Osteoporoza – afectiune ce se manifesta prin pierderea de substanta osoasa si cresterea fragilitatii vertebrelor, cu favorizarea cresterii curburii antero-posterioare a coloanei vertebrale;
- Antecedentele heredocolaterale (familiale) – persoanele cu un istoric familial pozitiv pentru cifoza sunt mai predispuse la dezvoltarea ei in cursul vietii;
- Alte afectiuni – sindroamele Ehlers Danlos si Marfan pot reprezenta factori de risc pentru dezvoltarea cifozei la copii;
- Cancerul – atat boala in sine, cat si tratamentele tintite impotriva ei pot determina cresterea fragilitatii vertebrelor si aparitia cifozei ca si consecinta.
Simptomele cifozei
Tabloul clinic poate fi diferit de la o persoana la alta si, in general, pot sa nu existe simptome sau sa fie de o intensitate redusa, fara a oferi un grad de disconfort. Totusi, cand acestea exista, printre manifestarile clinice care pot indica o cifoza activa se pot afla:
- O diferenta vizibila intre nivelul (inaltimea) umerilor, precum si a oaselor scapulare (omoplatilor);
- Capul orientat mai in fata decat de obicei – este o consecinta a accentuarii curburii antero-posterioare;
- Senzatia de greutate mai mare a trunchiului (apare la aplecarea inainte);
- Rigiditate musculara la nivelul muschilor posteriori ai coapselor;
- Ocazional, pot aparea dureri de spate, care, de obicei, nu afecteaza desfasurarea activitatilor de zi cu zi.
Cifoza: complicatii posibile
In cazurile severe de cifoza, pot interveni complicatii precum:
- Dificultati la respiratie – determinate de presiunea exercitata de catre coloana deformata asupra plamanilor;
- Tulburari digestive – dificultati la inghitire, reflux gastro-esofagian;
- Limitarea activitatilor fizice – ca urmare a aparitiei curburii antero-posterioare excesive si a unui tonus redus la nivelul musculaturii spatelui, mersul pe jos pe distante lungi sau ridicatul de pe scaun pot fi dificile. In cazuri avansate, sofatul poate deveni imposibil si poate aparea durere in momentul culcarii la orizontala, pe spate;
- Alterarea starii psihice – apare ca urmare a modificarii aspectului fizic si a izolarii sociale ulterioare.
Cifoza: diagnostic
Procesul diagnosticarii incepe prin preluarea istoricului medical complet al persoanei in cauza, precum si a istoricului familial. Apoi, este efectuat un examen fizic, prin care se poate observa gradul de curbare al coloanei vertebrale, precum si alte semne specifice (ex: inaltimea diferita a umerilor, in situatia in care cifoza este combinata cu scolioza, cifoscolioza). Ulterior, istoricul si examenul fizic sunt completate de investigatiile paraclinice, care pot ajuta la stabilirea diagnosticului de certitudine.
Investigatiile suplimentare sunt reprezentate de:
- Radiografie – ofera o imagine a gradului de curbare antero-posterioara si, implicit, a severitatii cifozei prin masurarea unghiului Cobb;
- CT si RMN – investigatii imagistice cu o calitate superioara a imaginilor;
- Alte teste – testarea sensibilitatii nervoase, testarea calitatii structurii oaselor (cu scopul decelarii unei eventuale osteoporoze).
Cum se trateaza cifoza
Optiunea terapeutica stabilita in cazul unei persoane cu cifoza se afla in stransa legatura cu gradul severitatii afectiunii, prezenta sau absenta simptomatologiei, precum si cauza declansatoare. Astfel, tratamentul poate fi unul medicamentos, ortopedic (corset medical), kinetoterapeutic sau, in cazurile grave, chirurgical.
Intotdeauna, in alegerea protocolului potrivit pentru tratament se tine cont de varsta copilului si de cat de mult urmeaza sa mai creasca, de gradul de deformare si de prezenta sau absenta durerii.
Tratamentul medicamentos
Este orientat spre ameliorarea simptomatologiei (in general, durerea) si este reprezentat de diferite tipuri de analgezice si antiinflamatoare nesteroidiene (ex: ibuprofen). De asemenea, tot medicamentos se poate trata si osteoporoza, prin administrarea unor suplimente care intaresc structura osoasa.
Terapia fizica
Activitatile sportive si exercitiile fizice efectuate sub ghidaj (kinetoterapia) sunt extrem de utile in intarirea musculaturii spatelui si, astfel, imbunatatirea posturii prin corectarea pozitiilor vicioase.
In cazuri usoare, kinetoterapeutul il va invata pe pacient (si pe parintii acestuia, daca este cazul) un program de exercitii pentru cifoza care au ca scop antrenarea musculaturii abdominale si a musculaturii extensoare a spatelui, ceea ce este, in general, suficient pentru corectarea posturii. Kinetoterapia impotriva cifozei este foarte eficienta.
Tot din aceasta categorie a terapiilor fizice fac parte procedurile de fizioterapie si terapie manuala, atat pentru relaxare, cat si pentru stimularea musculaturii, fiind preferate procedurile cu caldura, printre care aplicarea de saci cu argila si terapia cu laser.
Terapia manuala este reprezentata de un ansamblu de tehnici kinetoterapeutice locale, asociate cu diverse manipulari si mobilizari, cu ajutorul carora se poate ameliora disconfortul si pot fi tratate diferite afectiuni si anomalii. Ea poate face parte din tratamentele individuale recomandate, in functie de situatia particulara a fiecarui pacient.
Corset pentru tratarea cifozei
Suplimentar metodelor deja mentionate, se poate opta pentru anumite corsete medicale, in special in cazul copiilor in crestere si mai ales la cei cu boala Scheuermann.
Corsetul Milwaukee si corsetul supraclavicular sunt folosite pentru a preveni agravarea cifozei si pentru corectarea acesteia la copiii aflati in perioada de crestere.
In general, recomandarea de a purta corset medical este rezervata copiilor aflati in crestere, cu o curbare a coloanei de peste 65 grade. Corsetul trebuie purtat 23 ore pe zi, pana in momentul in care cresterea adolescentului este considerata incheiata.
Tratamentul chirurgical
In momentul in care cifoza devine severa si incepe sa aplice presiune asupra structurilor importante din jur, in special asupra maduvei spinarii, tratamentul chirurgical poate deveni optiunea terapeutica necesara pentru oprirea progresiei afectiunii si incetarea fenomenului de compresie creat de catre coloana vertebrala.
Uneori, interventia chirurgicala este recomandata si in cazuri de scolioza si cifoza cu evolutie simultana.
Interventia chirurgicala pentru tratarea cifozei este denumita fuziune spinala posterioara prin instrumentare, dureaza 4 – 5 ore in medie si presupune o recuperare medicala de 4 – 6 saptamani.
Prevenirea cifozei
Singurul tip de cifoza care poate fi prevenit este cifoza posturala.
Cifoza posturala poate fi prevenita printr-o atentie sporita acordata pozitiei spatelui. Din pacate, sa ii repeti copilului, de nenumarate ori pe zi, sa stea drept, nu este suficient. Exista masuri mai eficiente pentru a incuraja o postura corecta:
- Un scaun de birou si un birou reglabil pe inaltime, pentru o pozitie corecta la masa de lucru;
- Evitarea caratului unui ghiozdan foarte greu in spate. Daca ghiozdanul este greu, se opteaza pentru varianta trolerului. Intotdeauna, ghiozdanul trebuie sa fie unul ergonomic, corect conceput pentru a reduce suprasolicitarea spatelui;
- Adoptarea unui program de miscare cu efecte pozitive asupra musculaturii spatelui, de pilda: mers pe jos, alergat, yoga, inot.
Contrar unor mituri, nu exista o pozitie la somn impotriva cifozei, totusi este incurajat dormitul fara perna sau cu o perna anatomica, pentru prevenirea altor probleme legate de coloana.
Cifoza la copil
Cifoza la copil poate aparea ca o consecinta a dezvoltarii incorecte intrauterine a coloanei vertebrale si, astfel, poate fi prezenta inca de la nastere sau poate sa apara ca o consecinta a unei alte cauze declansatoare si sa progreseze odata cu cresterea in varsta si dezvoltarea organismului.
Principalul semn care indica o cifoza la copil este reprezentat de conformatia coloanei vertebrale si a centurii scapulare (umerii si omoplatii): inaltimea la care se afla umerii si o usoara sau pronuntata aplecare in fata a capului, alaturi de aspectul de „cocoasa”.
In acest caz, in functie de severitatea modificarii posturii normale, simptomatologia prezenta, gradul de afectare al structurilor din jur si cauza declansatoare, se poate opta pentru una sau mai multe variantei terapeutice (medicamentoase, kinetoterapeutice, corset medical, tratament chirurgical).
Tinand cont de procesul accelerat de crestere, cifoza unui copil (in special adolescent) poate progresa mult mai rapid decat cea a unui adult, astfel ca are nevoie de o monitorizare periodica si atenta, cu scopul prevenirii unei evolutii negative.
Astfel, cifoza este o afectiune comun intalnita, care se poate considera ca prezinta doua componente majore: cea fizica, reprezentata de deformarea propriu-zisa a coloanei vertebrale si afectarea posturii, precum si cea psihica, reprezentata de scaderea stimei de sine si izolarea sociala. Totusi, optiunile terapeutice prezente sunt eficiente atat asupra incetinirii accentuarii cifozei si evolutiei sale negative, cat si asupra imbunatatirii posturii si recapatarii increderii de sine.
Bibliografie:
Koelé, M. C., et al. “The Clinical Relevance of Hyperkyphosis: A Narrative Review.” Frontiers in Endocrinology, vol. 11, 24 Jan. 2020, 10.3389/fendo.2020.00005.
“Kyphosis.” Joshua Li, MD, PhD, med.virginia.edu/joshua-li/patient-conditions/kyphosis/.
“Kyphosis – an Overview | ScienceDirect Topics.” Www.sciencedirect.com, www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/kyphosis.
“Kyphosis: Background, Pathophysiology, Etiology.” Medscape.com, 6 Jan. 2020, emedicine.medscape.com/article/1264959-overview.
Mayo Clinic. “Kyphosis – Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2018, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/kyphosis/symptoms-causes/syc-20374205.
