Toleranta la efort este capacitatea organismului de a sustine o activitate fizica de o anumita intensitate si durata, fara aparitia unor simptome limitative precum dispneea, oboseala marcata, durerea sau ameteala. Ea reflecta functionarea integrata a sistemelor cardiovascular, respirator, muscular si nervos.
In practica medicala, toleranta la efort este un indicator functional, nu un diagnostic. Ea se masoara obiectiv prin teste standardizate, cel mai frecvent testul de mers de sase minute, testul de efort cardiopulmonar sau scale de percepere a efortului completate de pacient.
Nivelul ei nu este fix. Scade dupa boala, imobilizare sau perioade lungi de inactivitate si creste prin antrenament progresiv, ceea ce o face una dintre cele mai utile masuri de urmarire a evolutiei unui program de recuperare.
Evaluarea este realizata de medicul de recuperare medicala, de medicul cardiolog si de medicul pneumolog, in functie de sistemul suspectat ca limiteaza efortul. Medicul de medicina sportiva intervine la sportivi si la persoanele active, iar medicul de familie orienteaza pacientul spre investigatia potrivita.
Kinetoterapeutul si fizioterapeutul aplica testele functionale, urmaresc raspunsul la efort prin puls, saturatie si scale de perceptie si ajusteaza dozarea exercitiilor de la o sedinta la alta. Testarea la intensitati mari se face intotdeauna dupa avizul medicului, in conditii de siguranta.
Aceeasi oboseala la urcatul scarilor poate veni de la inima, de la plamani, de la musculatura slabita sau de la o combinatie a lor, iar antrenamentul dozat gresit fie nu aduce progres, fie solicita excesiv. Punctul de plecare ramane stabilirea factorului care limiteaza efortul si a intensitatii sigure de lucru, lucru posibil printr-o consultatie si evaluare functionala inainte de inceperea oricarui program.
Ai fost deja la noi și ai de programat sedințele de recuperare? Sună la *8800 sau lasă-ne un mesaj prin formular
Ai fost deja la noi și ai de programat ședințele de recuperare?