Archives: Afectiuni

“Tennis elbow” este un termen comun pentru o afectiune cauzata de suprasolicitarea muschilor bratului, antebratului si a palmei, care determina durere la nivelul cotului.

O persoana nu trebuie sa joace tenis pentru a suferi de aceasta afectiune, insa termenul a intrat in uz, deoarece aceasta poate fi o problema importanta pentru unii jucatori de tenis.

Exista doua afectiuni semnificative: epicondilita laterala (denumita si “cotul tenismenului”, in care este afectata partea laterala a cotului) si epicondilita mediala (denumita “cotul jucatorului de golf”).

Dintre acestea, epicondilita laterala are o frecventa mai mare. Aceasta se datoreaza suprasolicitarii excesive, iar durerile sunt rezultatul unor rupturi minore ale tendoanelor muschilor flexori si extensori ai antebratului. Tendinita cotului este una dintre cele mai discutate afectiuni la acest nivel din cauza absentei in prezent a unei metode pentru rezolvarea acestei afectiuni.

Simptome

Bolnavul se prezinta cu sensibilitate la nivelul zonei laterale a cotului si dureri la locul de insertie a tendonului, cea mai sensibila zona fiind situata anterior si distal de epicondilul lateral al humerusului. In acest caz, durerea poate radia la nivelul antebratului sim foarte rar, catre brat. Activitatile care implica miscari de apucare si strangere, cum ar fi strangerea de mana sau deschiderea unor recipiente cu capac sunt afectate.

Tendinita afecteaza: tendonul muschiului extensor comun al degetelor si tendonul muschiului scurt extensor radial.

Studiile efectuate pana in prezent in privinta acestei afectiuni nu au putut evidentia nici un proces inflamator; asadar, durerea apare din cauza modificarii structurii chimice a matricei extracelulare, prezenta tesutului fibros sau iritarea terminatiilor nervoase libere.

Persoane afectate

Epicondilita laterala sau cotul tenismenului se intalneste la aproximativ 5-8% dintre jucatorii de tenis si, de asemenea, se intalneste la violonisti, la persoanele care folosesc masina de scris (secretarele), la medicii chirurgi, la barbatii care dau mana puternic, la gospodinele care muncesc mult prin casa si solicita articulatia cotului.

Cel mai des intalnita este la varsta cuprinsa intre 40-50 ani, in special la jucatorii amatori de tenis (din cauza lipsei tehnicii de joc). Apare in urma suprasolicitarii indelungate a muschilor extensori si pe fondul micro-traumatismelor.

Tratamentul recomandat de Kinetic Sport & Medicine

Tratamentul acestei afectiuni se bazeaza pe efectuarea unor exercitii regulate, care ulterior vor stimula raspunsul de vindecare a organismului.

Fizioterapia este un adjuvant extrem de important care vine in completarea tratamentului medicamentos. Problemele musculo-scheletale apar frecvent fie ca rezultat al unor activitati zilnice, fie al unor activitati atletice de performanta. Tendinita este determinata de afectarea tendoanelor de la nivelul articulatiei cotului.

Cea mai frecventa forma de tratament si unanim cea mai acceptata este terapia non-chirurgicala. Terapeutii Kinetic Sport & Medicine recomanda electroterapia (o forma de terapie in urma careia se recapata functionalitatea deplina a unitatii tendinoase si musculare) care include: terapia TECAR, terapia cu ultrasunete, terapia laser, crio sau crioultrasunet si shockwave. Toate aceste terapii sunt prezentate pe site la categoria “SERVICII” – http://www.kineticsm.ro/servicii/

Foarte important este ca aceste terapii sa fie acompaniate de exercitii de stretching si elemente de kinetoterapie.

Terapia de succes depinde in cea mai mare masura de procesul de vindecare, astfel ca absenta durerii atat in repaus, cat si in urma solicitarii musculare si tendinoase caracterizeaza integritatea deplina a structurilor neuronale, circulatia sanguina corespunzatoare in aceste zone, precum si structura stabila a fibrelor de colagen.

Fractura reprezinta o intrerupere a continuitatii osului, produsa printr-o lovitura directa sau printr-un mecanism indirect. Acestea apar atunci cand o zona a unui os nu mai poate sustine forta la care este supusa si cedeaza.

Atunci cand ne gandim la o fractura, exista doi factori ce trebuie luati in considerare: energia evenimentului ce a dus la producerea ei si rezistenta osului respectiv. Astfel, energia poate fi de forma acuta/violenta, cum sunt, de exemplu, accidentele de masina sau cazaturile sau cronica/pasiva, facand referire la fracturile “de stres”: stam incordati, ca sa nu cadem si tocmai din aceasta cauza exista posibilitatea sa facem miscari gresite, care duc la o fractura. Rezistenta osului poate sa fie normala (os sanatos, care nu a mai avut fara traumatisme) sau scazuta (de exemplu: osteoporoza sau maladia Paget).

Factorii care contribuie la producerea fracturilor de membre

In linii mari, acestia pot fi factori:

• generali – osteoporoza sau maladia Paget
• metabolici – deficienta in vitaminele C si D, hiperparatiroidism
• inflamatori – osteomielita, artrita reumatoida
• ischemici – necroza avasculara
• neoplazici – tumori primare ale osului sau metastaze
• neuromusculari – traumatisme ale maduvei spinarii si miopatii

Clasificarea fracturilor

De asemenea, clasificarea fracturilor se poate face dupa mai multe criterii. In functie de aspectul pielii, deosebim: fracturi inchise (piele intacta) si fracturi deschise.

Daca luam in considerare numarul locurilor pe os in care s-a produs fractura: fractura simpla (osul s-a rupt intr-un singur loc, deci au rezultat doua segmente) si fractura cominutiva (au rezultat trei sau mai multe segmente).

Fractura specifica copiilor este denumita si “in lemn verde”, deoarece oasele lor sunt mai elastic; chiar si la forte mari, osul nu se rupe, ci apare o fisura de-a lungul lui.

Tratamentul fracturilor

Tratamentul fracturilor il reprezinta consolidarea oaselor. Acest proces depinde de varsta pacientului, de gradul deplasarii fracturii, tipul acesteia, localizarea, vascularizarea zonei de fractura si patologia. Imobilizarea intereseaza o articulatie supra si alta subiacenta focarului de fractura. Din punct de vedere radiologic, calusul apare la 4 saptamani posttraumatism.

Diagnosticul fracturilor

Diagnosticul vindecarii fracturii se face prin examinare clinica si confirmare radiologica. Urmarirea pacientului se continua pana cand linia de fractura nu mai este vizibila. Scopul principal al tratamentului propriu-zis este de a restabili nivelul normal de activitate al pacientului.

Tratamentul fracturilor

Clinica noastra detine mijloacele necesare pentru tratarea fracturilor, plecand de la evaluarea musculoscheletala, interpretarea radiografiilor si examenul clinic al zonei afectate, acestea fiind urmate de recomandarea si executarea protocolului de recuperare care va cuprinde gimnastica medicala si proceduri de fizioterapie.

Masurile generale in vederea recuperarii fracturilor sunt:

• tratamentul fizioterapeutic pentru reducerea durerii si inflamatiei si a reducerii edemului
• gimnastica medicala si stretching in scopul recuperarii mobilitatii articulare si a fortei musculare pentru reeducare neuromusculara

Sindromul piriform este o afectiune neuromusculara care apare atunci cand muschiul piriformis este iritat, inflamat sau are spasme musculare care aplica campresie pe nervul sciatic. Afectiunea provoaca adesea simptome similare cu sciatica. Piriformis este un muschi mic situat adanc in fesa, in spatele gluteus maximus. Se ruleaza in diagonala, de la nivelul coloanei vertebrale inferioare la suprafata superioara a femurului, cu rularea nervului sciatic dedesubt sau prin muschi.

Acest muschi permite mersul normal, trecerea greutatii corporale de pe un picior pe altul si mentinerea echilibrului. De asemenea, este folosit in cadrul activitatilor sportive care presupun ridicarea si rotirea coapselor, pe scurt – in aproape fiecare miscare. Nervul sciatic este un nerv lung care trece de-a lungul muschiului piriformis spre partea inferioara a membrului pelvin si se ramifica in regiunea poplitee, asigurand inervatia musculaturii si a pielii (tegumentelor) membrului inferior. Compresia nervului sciatic poate fi cauzata de spasmele muschiului piriform.

Sindromul piriform debuteaza cu dureri, senzatie de furnicaturi si amorteala in zona feselor. Durerea poate fi severa si se poate extinde de-a lungul nervului sciatic. Senzatia de durere este cauzata de comprimarea nervului sciatic de catre muschiul piriform, cand o persoana sta in anumite pozitii timp indelungat (cum ar fi stand pe scaun) sau cand alearga. Durerea poate fi declansata inclusiv de urcatul scarilor, cand se aplica o presiune ferma, directa asupra musculaturii piriforme. Cu toate acestea, cele mai multe cazuri de sciatica nu sunt declansate de sindromul piriform.

Simptome

• durere in zona fesei, care iradieaza inspre coapsa sau gamba
• durere dupa o sedere prelungita
• durere la urcarea scarilor sau a pantelor
• rotatia externa redusa a soldului si a picioarelor

Diagnostic

Evaluarea musculo-scheletala ajuta la depistarea sindromului piriform. In multe dintre cazuri, relevant este istoricul care include leziuni ale zonei in care este localizat muschiul piriform, actiuni repetitive energice, cum ar fi alergarea pe distante lungi sau statul prelungit in pozitii fixe. Pacientul este asezat in decubit dorsal (pe spate), cu genunchiul flectat la 10-20 de grade, si este rugat sa faca rotatie externa a coapsei impotriva unei rezistente aplicate de medic. Daca apare durere, testul este pozitiv si diagnosticul se confirma.

Tratament

Se recomanada un program personalizat de fizioterapie utilizand aparate de ultima generatie ca Tcare, Crioterapie, Laserterapie, terapie cu ultrasunete etc. in combinatie cu kinetoterapie pentru a se reduce compresia nervului sciatic.

Alergatul este un proces biomecanic complex si, totodata, foarte natural. Fiecare om are o amprenta personala prin modul in care calca atunci cand alearga. Exista mai multe pozitii in care laba piciorului atinge suprafata de contact in timpul alergarii, de aceea corpul este solicitat, iar riscul accidentarii poate fi imediat sau poate aparea in timp.

Miscarea naturala a piciorului este ca in momentul aterizarii sa calce cu partea laterala, apoi se face miscare de rotire a piciorului spre interior, dupa care se face impingerea intregului corp din glezna, piciorul face o rotire spre exterior, se ridica calcaiul, dupa care intregul picior se desprinde de la sol.

In linii mari, exista 4 tipuri de alergare in functie de modul in care calca talpa piciorului.

1. Supinatie
2. pronatie neutra
3. pronatie moderata
4. pronatie severa

“Aceasta miscare (triplanara) de rotire a piciorului spre interior si exterior se numeste pronatie, respectiv supinatie, si ajuta piciorul sa absoarba socul impactului. Daca piciorul face o miscare (inclinare) prea pronuntata spre interior se numeste pronatie severa sau valgum de picior si de cele mai multe ori prabuseste arcul plantar, rezultand un picior plat,” explica Gelu Cosma, fizioterapeut Kinetic Sport & Medicine.

Pronatia severa sau valgum-ul de picior produce o serie de modificari ale biomecanicii piciorului si asupra intregii posturi. Prin aceasta inclinare interioara si mediala, articulatia subtalara produce rotatia interna a tibiei si femurului, presiune in articulatia genunchilor medial (genu-valgum sau „picioare in X”), bascularea anterioara a bazinului si mutarea anterioara a centrului de greutate cu hiperlordoza lombara si tensiune musculara compensatorie la nivel lombo-sacral. Excesul de pronatie unilateral reduce reduce distanta in verticala dintre picior si sol creand o scurtare functionala (virtuala) si malaliniament de sold.

Pe de alta parte, supinatia exagerata (sau varum-ul de picior) duce la o inclinare exterioara si laterala a piciorului, iar articulatia subtalara realizeaza rotatia externa a tibiei si a femurului, presiune laterala in articulatia genunchilor (genu-varum sau „paranteze”), bascularea posterioara a bazinului si mutarea posterioara a centrului de greutate cu rectitudine lombara si hipercifozare toracala.

Pentru a preveni aceste afectiuni este indicata purtarea incaltamintei ajustate formei anatomice a picioarelor, cu o talpa de duritate medie si calcaiul intarit, astfel incat sa fie confortabil la purtare si sa atenueze socurile exercitate la nivelul piciorului (dar si la nivelul coloanei vertebrale) in timpul alergatului.

PosturoScan reprezinta un examen clinic care ofera informatii complexe cu privire la biomecanica piciorului. Analiza consta intr-o scanare posturala in statica in dinamica piciorului.

Examenul postural static – analizeaza balansul, distributia si presiunea picioarelor in contact cu solul dar si oscilarea centrilor de greutate pe fiecare picior. Cel mai important este ca este analizat felul in care oscileaza centrul de greutate central al bazinului.

Examenul postural dinamic – se face testul dinamic al mersului si se observa rulajul piciorului in biomecanica. Este foarte important in dinamica piciorului sa avem un rulaj corect din punct de vedere biomecanic, pentru ca acest lucru influenteaza toate articulatiile si postura dinspre glezne, genunchi, sold si coloana.

Kinetic Sport & Medicine dispune de singurul aparat performant din tara, precum si de personal specializat care poate efectua analiza completa posturala. In baza acesteia, cumulata cu evaluarea musculo-scheletara, se face taloneta personalizata cu corectiile necesare pentru o calcatura cat mai aproape de faza neutra.

Fasceita plantara este cauza cea mai frecventa de durere la nivelul calcaiului. Fascia plantara este o banda de tesut (ligament) care uneste calcaiul cu degetele si formeaza arcul piciorului. In cazul in care fascia este in tensiune, ea poate prezenta mici rupturi sau inflamare, caz in care apare si durerea in mers sau repaus.

Simptomele flasceitei plantare

Simptomele clasice includ durerile la nivelul calcaiului, aparute chiar dupa coborarea din pat sau dupa ce s-a stat pe scaun o perioada mai lunga. Pot de asemenea sa apara:

• durere sau tensiune la nivelul piciorului, ce apare dimineata sau dupa odihna, se diminueaza dupa cativa pasi, dar se accentueaza pe masura ce trece timpul
• durere ce se accentueaza la urcatul scarilor sau cand se sta pe degete
• durere ce apare la statul in picioare pentru o perioada mai lunga
• durere ce apare la inceputul exercitiilor fizice, diminuata pe parcurs, dar reapare la sfarsitul exercitiului.

Fasceita plantara se dezvolta de obicei treptat

Durerea la nivelul calcaiului poate aparea numai la primii pasi dupa ridicarea din pat sau dupa ce s-a stat pe scaun o perioada mai lunga de timp. Daca nu se vor odihni picioarele, durerea se va agrava. Activitatile de genul mers pe distante mari, statul in picioare pentru o perioada mai lunga de timp, alergatul, saritul vor accentua inflamatia si durerea. Ligamentul lezat poate sa nu se vindece complet daca persoana nu este capabila sa intrerupa activitatea sau sa amelioreze afectiunea care a provocat aceasta boala.

Pe masura ce fasceita plantara avanseaza, apar anumite modificari:

• durerea se agraveaza treptat
• mersul se poate modifica, astfel incat durerea sa fie ameliorata; aceasta afectiune poate determina eventual un disconfort sau o durere mai mare decat orice alta afectiune la nivelul piciorului, soldului sau spatelui; activitatile zilnice sau sporturile pot fi limitate la un moment dat
• durerea se poate asocia cu orice activitate ce implica ridicarea de greutati; alergatul si saritul pot sa devina imposibile
  Daca boala nu este tratata, vor aparea dureri constante in calcai, la mers sau in stationare.

Asemenea celorlalte articulatii care sustin greutatea corpului, soldurile sunt supuse riscului de artroza (coxartroza). Cartilajul articular, care este neted si lucios, se macina, oasele venind in contact direct („os pe os”), determinand astfel durerea si “intepenirea soldului” (rigiditate).

Cauze

• Greutatea corporala ce depaseste normalul (obezitatea) reprezinta o suprasolicitare de lunga durata a articulatiilor soldurilor.
• Persoanele care au cazuri de artroza in familie sunt mai predispuse sa dezvolte aceasta boala.
• Riscurile sunt de asemenea prezente la persoanele in varsta sau care au suferit afectiuni in urma carora le-a fost afectat cartilajul articular ori s-a modificat mecanica articulara.
• Alte boli ce afecteaza metabolismul intregului organism si implicit pe acela al sistemului musculoscheletic vor favoriza si dezvoltarea coxartrozei: diabetul zaharat, hipotiroidia (activitatea scazuta a glandei tiroide), guta, boala Paget a osului.
• Insa, coxartroza poate aparea si la persoane care nu prezinta niciunul din factorii de risc si fara o cauza detectabila.

Simptome

• Primul semn de coxartroza poate fi o stare de disconfort la nivelul fesei, coapsei sau chiar genunchiului. In cazurile avansate, durerea este prezenta si in repaus.
• Durerea ce apare la nivelul articulatiei soldului in timpul mersului, la urcat trepte sau alte activitati ce implica aceasta articulatie este principalul simptom.
• Dimineata si la reluarea miscarii dupa o perioada de inactivitate se poate resimti redoarea articulara (“intepenirea”), care dispare dupa cateva miscari.
• Pacientul poate percepe uneori aparitia unor zgomote (pocnituri) in timpul miscarilor (aceste zgomote sunt numite cracmente), iar in stadiile mai avansate senzatia ca “se freaca os pe os”.
• Mobilitatea articulatiei se reduce treptat astfel incat pacientul afectat nu mai poate executa miscarile soldului cu aceeasi amplitudine, resimtind blocare inainte de a putea efectua complet miscarea.
• Atunci cand cartilajul se epuizeaza complet, apare o frecare directa os pe os, ceea ce provoaca o durere insuportabila la mers, iar mai apoi pierderea capacitatii de a rasuci, flecta (indoi) sau intinde soldul. Iar in cazul in care renuntati la miscare pentru a evita durerea, muschii ce controleaza articulatia se atrofiaza (se slabesc) si este posibil chiar sa incepeti sa schiopatati.

Diagnostic

• Medicul ortoped este cel care poate stabili gradul de dezvoltare a bolii. In clinica noastra, acesta va stabili acest grad si tipul de tratament adecvat in functie de nivelul afectiunii.
• Doctorul va efectua un examen clinic complet si va poate solicita sa efectuati miscari de rotatie, flexie si intindere a soldurilor. Este posibil sa va ceara sa faceti cativa pasi sau sa stati intr-un picior, pentru a vedea cum se aliniaza soldurile dv.
• Pentru stabilirea diagnosticului de coxartroza, medicul va recomanda sa efectuati o radiografie a bazinului si a soldului afectat. Astfel, va observa modul in care s-au modificat articulatiile, daca exista malformatii osoase (formatiuni de tip „ciocuri”) sau daca exista alte anomalii.

Tratamentul coxartrozei

Desi efectele coxartrozei sunt ireversibile, tratamentul nechirurgical inceput din vreme va poate scuti de multa durere, poate amana instalarea incapacitatii de miscare si poate incetini progresia bolii. Chirurgia vine in sprijinul dv. daca boala este deja in faza avansata.
Tratament nechirurgical
Medicul ortoped impreuna cu echipa de fizioterapeuti vor stabili un program de recuperare ce poate dura intre 2 si 6 luni.

Ce contine acest program?

• evaluare musculo-scheletala
• tehnica de recuperare Mulligan Therapy
• gimnastica medicala asistata de staff-ul Kinetic Sport & Medicine
• cresterea flexibilitatii prin imbunatatirea spatiului articular
• infiltratii intra-articulare cu PRP- plasma combinata cu substanta vascoelastica (acid hialuronic)

Recomandarile noastre in perioada recuperarii sunt:

• Evitati eforturile prelungite care implica articulatia soldului;
• Luati medicamentele anti-inflamatorii nesteroidiene (pentru durere), doar la recomandarea medicului;
• Respectati cu strictete programul de odihna nocturna;
• Actionati pentru a pierde din greutate daca sunteti supraponderali. Este posibil ca pe masura ce boala avanseaza, sa aveti nevoie de baston.

Tratament chirurgical
In cazul in care coxartroza este intr-o faza avansata, durerea nu este calmata de tratamentul nechirurgical, soldurile dor chiar si in timpul repausului nocturn si/sau se deformeaza in mod vizibil si sever, medicul ortoped va poate recomanda protezarea totala a soldului pe cale chirurgicala (artroplastie).

Proteza de sold va consta intr-o articulatie artificiala cu doua piese, una pentru bazin si una pentru femur. Aceasta interventie va elimina durerea, va imbunatati considerabil capacitatea de a merge si va creste calitatea vietii dumneavoastra.

Veti avea nevoie de carje sau de un cadru de sprijin dupa interventie. Recuperarea este extrem de importanta pentru redarea mobilitatii soldului si pentru tonifierea (intarirea) musculaturii.

Insa, tratamentul chirurgical se repeta dupa o anumita perioada de timp, este costisitor si mai ales dureros. Tocmai de aceea, recomandam tratarea afectiunii din timp si printr-o modalitate neinvaziva.