Spasticitate

Spasticitatea nu este o boala in sine, ci un simptom major care apare pe fondul unor afectiuni neurologice ce distrug caile nervoase piramidale:

• Accidentul vascular cerebral (AVC): este cauza principala la adulti. Spasticitatea se instaleaza treptat dupa episodul acut, afectand de obicei o jumatate a corpului (hemipareza).
• Paralizia cerebrala: o afectiune din nastere sau din copilaria timpurie, unde spasticitatea poate afecta picioarele sau toate membrele, impiedicand dezvoltarea motorie normala.
• Scleroza multipla: afecteaza frecvent membrele inferioare, cauzand spasme dureroase si rigiditate care ingreuneaza mersul.
• Traumatismele vertebro-medulare: leziunile maduvei spinarii (in urma unor accidente rutiere sau caderi) duc la o spasticitate severa si greu de controlat sub nivelul leziunii.
• Traumatismele cranio-cerebrale: loviturile puternice la cap pot afecta zonele creierului responsabile de controlul tonusului muscular.

Manifestarile spasticitatii variaza de la o usoara rigiditate pana la contracturi severe care deformeaza corpul:

• Hipertonie musculara: senzatia de muschi „tari” si intepeniti, care nu se pot relaxa voluntar.
• Spasme musculare involuntare: zvacniri bruste si adesea dureroase (clonus), care pot fi declansate de o simpla atingere, de emotii sau de schimbarea pozitiei.
• Posturi anormale si vicioase: tendinta bratului de a sta lipit de corp cu pumnul strans sau a piciorului de a sta intins cu varful in jos (picior equin), ceea ce face pasitul imposibil pe toata talpa.
• Durere si oboseala: efortul constant al muschilor de a ramane contractati provoaca dureri cronice si epuizare fizica rapida.
• Dificultati functionale: scaderea dexteritatii, probleme de echilibru si incapacitatea de a efectua activitati simple de autoingrijire (imbracat, spalat).

Diagnosticul clinic, evaluarea severitatii (pe scala Ashworth) si planul de management sunt stabilite de medicul neurolog sau de medicul de recuperare medicala.

Tratamentul este unul de lunga durata si vizeaza imbunatatirea functionalitatii si reducerea durerii:

• Kinetoterapie si stretching: reprezinta baza tratamentului. Exercitiile zilnice de intindere sunt vitale pentru a mentine lungimea fibrelor musculare si pentru a preveni scurtarea permanenta a tendoanelor.
• Tratament medicamentos: utilizarea de miorelaxante care actioneaza central pentru a reduce tonusul excesiv.
• Toxina botulinica (botox): infiltratii locale direct in muschii afectati, care blocheaza temporar transmiterea nervoasa si relaxeaza muschiul, permitand o recuperare fizica mai eficienta timp de cateva luni.
• Fizioterapie: aplicarea de gheata (crioterapie) pentru reducerea spasticitatii sau electrostimulare functionala pentru reeducarea muschilor antagonisti.
• Tratament chirurgical: in cazuri grave, se poate opta pentru alungiri de tendoane.

Spasticitatea este una dintre cele mai frecvente si invalidante sechele care apar dupa un atac cerebral, blocand adesea recuperarea motorie daca nu este gestionata rapid. Fara exercitii specifice de inhibare a tonusului, muschii raman blocati, iar articulatiile se intepenesc ireversibil. Afla cum decurge corect recuperarea dupa AVC si cum programele noastre de kinetoterapie pot reduce spasticitatea pentru a reda functionalitatea membrului afectat.