Opioide (analgezice opioide)

Spre deosebire de antiinflamatoarele care acționează direct la locul leziunii, reducând inflamația, opioidele își exercită efectul preponderent asupra sistemului nervos central, adică asupra creierului și măduvei spinării.

Mecanism: opioidele se leagă de receptorii specifici opioizi de pe celulele nervoase, blocând transmiterea semnalului dureros către creier și modificând modul în care durerea este percepută emoțional. Astfel, pacientul poate simți în continuare durerea, însă aceasta devine mai suportabilă sau mai puțin deranjantă.

Clasificare după putere:

• Opioide cu efect mai slab: utilizate frecvent pentru dureri moderate sau acute, inclusiv dureri musculo-scheletale sau post-traumatice.
• Opioide cu efect puternic: rezervate durerilor severe, cum ar fi durerile extreme, situațiile paliative sau administrarea în regim spitalicesc.

Utilizarea opioidelor este strict reglementata legislativ din cauza profilului de risc. In contextul afectiunilor musculo-scheletale, indicatiile sunt precise:

• Durerea acuta severa: imediat dupa o interventie chirurgicala majora (ex: protezare de sold, operatii pe coloana) sau in traumatisme grave (fracturi complexe), pentru o perioada scurta de timp (zile).
• Durerea cronica intensa: in situatii exceptionale, cand durerea de spate sau articulara afecteaza sever calitatea vietii si nu a raspuns la nicio alta terapie (medicamentoasa sau fizica). Aici se prefera preparatele cu eliberare prelungita.
• Durerea oncologica: in cazul metastazelor osoase sau tumorilor.

Desi sunt instrumente medicale esentiale, opioidele vin cu un pachet complex de efecte adverse care necesita monitorizare atenta:

• Efecte fizice comune: constipatia (foarte frecventa, necesita tratament preventiv), greata, varsaturile, somnolenta, ameteala si pruritul (mancarimi ale pielii).
• Depresia respiratorie: este cel mai grav risc (incetinirea ritmului respirator), aparand de obicei doar la supradozaj sau la asocieri nepermise (cu alcool sau sedative).
• Toleranta: necesitatea de a creste doza in timp pentru a obtine acelasi efect analgezic.
• Dependenta fizica: aparitia simptomelor de sevraj (agitatie, transpiratii, dureri) la intreruperea brusca a tratamentului. De aceea, oprirea se face intotdeauna treptat.

Tratamentul cu opioide nu vindeca sursa durerii, ci doar o controleaza.

• Regim special: majoritatea necesita retete speciale (tab 2 sau „reteta galbena/verde”) si evidenta stricta.
• Interdictii: este strict interzis consumul de alcool sau conducerea autovehiculelor pe durata tratamentului, deoarece reflexele si capacitatea de concentrare sunt afectate.
• Durata: in ortopedie, tendinta moderna este de a limita prescrierea la cea mai mica doza eficienta pentru cea mai scurta perioada posibila, pentru a evita riscul de tulburare prin uz de opioide (adictie).

Utilizarea opioidelor poate fi necesara in fazele acute ale durerii, dar ele reprezinta doar o solutie temporara de ameliorare a simptomelor. Obiectivul pe termen lung este recastigarea functiei si controlul durerii prin mijloace naturale si miscare. O abordare multidisciplinara, care combina medicatia corecta cu terapia fizica, este cea mai sigura cale spre recuperare. Programeaza o consultatie de evaluare pentru a discuta despre gestionarea durerii si planul tau de reabilitare.