Echilibru static

• Recuperare dupa accidente vasculare cerebrale (AVC).
• Afectiuni neurologice precum boala Parkinson, scleroza multipla sau neuropatii periferice.
• Dupa entorse de glezna sau interventii chirurgicale la nivelul membrului inferior (genunchi, sold).
• La varstnici, pentru prevenirea caderilor.
• In cazul tulburarilor vestibulare (probleme ale urechii interne).

• Reducerea semnificativa a riscului de caderi si a accidentarilor asociate.
• Imbunatatirea controlului postural si a constientizarii pozitiei corpului in spatiu (proprioceptie).
• Cresterea increderii in sine in timpul realizarii activitatilor zilnice.
• Imbunatatirea stabilitatii articulare, in special la nivelul gleznei si genunchiului.

• Kinetoterapeutul.
• Fizioterapeutul.
• Medicul de recuperare medicala, medicina fizica si balneologie.
• Medicul neurolog sau geriatru.

Antrenamentul incepe cu exercitii simple, precum statul in picioare cu baza de sprijin ingustata (picioarele apropiate) si progreseaza catre exercitii mai complexe: statul intr-un singur picior, initial cu ochii deschisi, apoi cu ochii inchisi, sau statul pe suprafete instabile (perne de echilibru, placi specifice). Progresia este lenta si adaptata la capacitatile fiecarui pacient.

Principalul risc este cel de cadere in timpul exercitiilor, de aceea este crucial ca acestea sa se desfasoare intr-un mediu sigur, sub supravegherea unui specialist, initial folosind bare de sprijin. Contraindicatiile pot include hipotensiunea ortostatica severa, ameteala acuta sau durerea intensa care impiedica mentinerea posturii.

Pentru a cuantifica precis stabilitatea, a identifica deficitele fine si a crea un plan de recuperare cu adevarat eficient, este nevoie de o masuratoare obiectiva. Descopera cum functioneaza analiza biomecanica si vezi cum poate aceasta tehnologie sa iti ofere o harta exacta a echilibrului tau postural pentru un program de tratament personalizat.