Calus osos

• Stabilizarea focarului de fractura: in primele faze, calusul actioneaza ca o atela interna biologica, lipind fragmentele osoase intre ele si limitand mobilitatea lor pentru a permite vindecarea profunda.
• Restabilirea continuitatii osoase: umple spatiul gol dintre fragmentele rupte, asigurand continuitatea mecanica a osului, vitala pentru preluarea greutatii corpului.
• Remodelarea structurala: procesul nu se opreste la simpla lipire. Timp de luni sau chiar ani dupa vindecarea clinica, calusul este „sculptat” continuu de celulele osoase (osteoclaste si osteoblaste) pentru a elimina excesul de os si a reface arhitectura originala a osului, adaptandu-l la sarcinile mecanice zilnice.

• Calusul vicios: vindecarea osului intr-o pozitie gresita (angulata, rotita sau scurtata), cauzata de o imobilizare incorecta sau de deplasarea fragmentelor sub gips. Acesta poate limita miscarea articulatiilor vecine si poate duce la artroza in viitor.
• Intarzierea in consolidare: situatia in care calusul apare mult mai lent decat ar fi normal (peste 3-4 luni), frecventa la fumatori, diabetici sau in cazul fracturilor cu circulatie sanguina precara (ex. tibia).
• Pseudartroza (neconsolidarea): lipsa totala a formarii calusului dur, osul ramanand mobil in focarul de fractura (se formeaza o „articulatie falsa”). Este o complicatie serioasa care nu se mai vindeca de la sine si necesita operatie.
• Calusul hipertrofic (exuberant): o productie excesiva de os in jurul fracturii, care formeaza o umflatura mare si poate comprima nervii, vasele de sange sau tendoanele din vecinatate, cauzand durere si disconfort.

Monitorizarea aparitiei si calitatii calusului este responsabilitatea medicului ortoped-traumatolog. Acesta urmareste evolutia prin radiografii periodice („controale de etapa”) pentru a decide momentul sigur pentru renuntarea la imobilizare (gips sau orteza) si inceperea incarcarii pe membrul afectat.

• Imobilizare si nutritie: mentinerea oaselor in pozitie fixa este cruciala. De asemenea, aportul adecvat de calciu, vitamina D si proteine sustine „santierul” de reconstructie osoasa.
• Fizioterapie pentru stimulare: proceduri precum magnetodiafluxul (terapia cu camp magnetic) si laserterapia sunt recunoscute medical pentru capacitatea lor de a accelera depunerea calciului in calus si de a grabi consolidarea.
• Terapia Shockwave: undele de soc sunt folosite cu succes in cazurile de intarziere in consolidare, stimuland agresiv regenerarea tesutului osos „lenes”.
• Tratament chirurgical: in cazul pseudartrozei sau al calusului vicios care afecteaza functia, medicul trebuie sa intervina pentru a curata zona, a realinia osul si a aplica o grefa osoasa care sa reactiveze procesul de vindecare.

Uneori, procesul de formare a calusului stagneaza, ducand la intarzieri in vindecare care te tin imobilizat mai mult decat este necesar. Terapia cu unde de soc este solutia non-invaziva de electie in aceste cazuri, fiind capabila sa „trezeasca” celulele osoase si sa reporneasca regenerarea in fracturile lenese. Afla cum functioneaza terapia Shockwave si cum te poate ajuta sa eviti complicatiile si sa scurtezi timpul de recuperare.