Arcul aortic

• Distributia sangelui catre creier si brate: din arcul aortic se desprind trei vase majore: trunchiul brahiocefalic (care se imparte ulterior pentru a iriga partea dreapta a capului si bratul drept), artera carotida comuna stanga (sursa principala de sange pentru creier) si artera subclavie stanga (pentru bratul stang).
• Reglarea presiunii arteriale: peretii arcului aortic contin terminatii nervoase specializate numite baroreceptori. Acestia monitorizeaza constant tensiunea arteriala si trimit semnale catre creier pentru a ajusta ritmul inimii si diametrul vaselor, prevenind fluctuatiile bruste de presiune care ar putea afecta irigarea cerebrala.
• Mentinerea fluxului continuu (efectul Windkessel): datorita peretilor sai extrem de elastici, arcul aortic preia socul undei de sange expulzate de inima in timpul contractiei si o transforma intr-un flux continuu si lin catre periferie, protejand vasele mici de presiunea excesiva.

• Aneurismul de arc aortic: o dilatare patologica si permanenta a peretelui arterial la acest nivel. Este o afectiune silentioasa, dar periculoasa. Daca anevrismul creste prea mult, se poate rupe, provocand o hemoragie interna fatala.
• Disectia de aorta: o urgenta medicala majora care apare cand stratul interior al aortei se rupe, permitand sangelui sa patrunda in peretele arterei si sa il „despice”. Acest lucru poate bloca fluxul de sange catre creier (cauzand AVC) sau catre brate.
• Coarctatia de aorta: o ingustare congenitala a aortei, localizata de obicei imediat dupa arcul aortic. Aceasta obliga inima sa pompeze cu o forta uriasa pentru a impinge sangele prin zona ingustata, ducand la hipertensiune severa in partea de sus a corpului.
• Ateroscleroza aortica: depunerea de placi de colesterol si calciu pe peretii arcului, care pot elibera mici fragmente (emboli) ce ajung in creier, provocand accidente vasculare ischemice.

Diagnosticul si monitorizarea cad in sarcina medicului cardiolog. Tratamentul complex, fie el clasic sau minim invaziv, este realizat de medicul chirurg cardiovascular sau de specialistul in cardiologie interventionala.

• Tratament medicamentos: controlul strict al tensiunii arteriale cu beta-blocante sau inhibitori ACE si administrarea de statine pentru stabilizarea placilor de aterom, esentiale pentru a preveni ruptura anevrismelor mici.
• Chirurgie deschisa: inlocuirea segmentului dilatat al arcului aortic cu o proteza sintetica (graft). Este o operatie complexa care necesita adesea oprirea temporara a circulatiei si protectia speciala a creierului.
• Tratament endovascular (TEVAR): o metoda moderna, minim invaziva, prin care se introduce un stent-graft (un tub metalic invelit in material textil) prin artera femurala pana la nivelul arcului aortic, pentru a sigila anevrismul sau ruptura din interior, fara a deschide toracele.

Patologia arcului aortic (precum anevrismele sau placile de aterom) reprezinta un factor de risc major pentru declansarea unui accident vascular cerebral, prin migrarea cheagurilor de sange direct catre creier. Dupa un astfel de eveniment critic, kinetoterapia neurologica este vitala pentru a stimula neuroplasticitatea si a reeduca functiile motorii afectate. Afla detaliile esentiale despre recuperarea dupa AVC si cum programele de reabilitare specializata pot reda independenta pacientilor.