In ultimii ani, osteoporoza a ajuns tot mai mult in atentia oamenilor, in special datorita tehnologiei de diagnostic tot mai avansate. La fel ca in cazul altor boli ale oaselor, osteoporoza are o evolutie lenta, insa, daca nu este depistata si tratata in stadiile incipiente, poate avea urmari severe, ducand uneori pana la invaliditate. Afla ce este osteoporoza, cum apare si care sunt metodele de tratament disponibile.
Osul – structura si functii
Osul reprezinta una dintre componentele de baza ale corpului omenesc, fiind parte a scheletului. Structura sa rigida este data de gradul ridicat de mineralizare si este necesara pentru indeplinirea functiei principale a sistemului osos, aceea de a sustine intreg corpul. Rolul oaselor nu se opreste insa aici. Ele sunt responsabile si pentru alte functii importante, precum:
- sustinerea si protejarea organelor vitale;
- asigurarea posturii;
- sustinerea sistemului muscular;
- locomotia;
- hematopoieza (sinteza elementelor componente ale sangelui, ce are loc in maduva osoasa).
Oasele sunt compuse din doua categorii de tesut: tesut compact (dispus in partea exterioara a osului), respectiv tesut spongios (situat la interior, protejat de catre tesutul compact). In ceea ce priveste compozitia chimica a oaselor, acestea sunt alcatuite din apa (20%) si reziduu uscat (80%). In ceea ce priveste elementele care compun reziduul uscat, amintim matricea organica (din care 95% este reprezentat de colagen) si sarurile minerale (fosfat de calciu, hidroxiapatita).
Ce este osteoporoza
Osteoporoza este o tulburare care afecteaza sistemul osos, provocand demineralizarea oaselor, ceea ce le face sa devina fragile si predispuse la fracturi. Practic, asa cum indica si denumirea afectiunii, in osteoporoza, oasele devin poroase din cauza reducerii densitatii osoase, devenind, astfel, mult mai vulnerabile decat in mod normal.
Procesul prin care se instaleaza osteoporoza este unul lent, iar oasele afectate cel mai frecvent sunt cele de la nivelul mainii, al coloanei vertebrale sau al soldului. Fracturile survenite la persoanele cu osteoporoza pot fi cauzate inclusiv de traumatisme minore sau chiar miscari mai pronuntate.
Osteoporoza se poate manifesta atat la femei, cat si in randul barbatilor, insa afecteaza cel mai frecvent femeile cu varsta de peste 50 de ani, aflate la menopauza. Odata cu instalarea menopauzei, deficitul de hormoni estrogeni produce un dezechilibru in raportul dintre osteoblaste (celulele responsabile cu formarea oaselor) si osteoclaste (celulele care sustin regenerarea osului, prin distrugerea celulelor osoase vechi). Astfel, atunci cand osteoclastele depasesc numeric osteoblastele, regenerarea osoasa nu mai are loc, rezultand, in timp, osteoporoza.
Osteoporoza sau osteopenie?
Desi sunt doua afectiuni distincte, osteoporoza si osteopenia sunt strans legate intre ele. Desi, in osteopenie, osul este afectat intr-o mai mica masura, ea este considerata o afectiune precursoare a osteoporozei, daca nu este depistata si tratata la timp. Diagnosticarea osteopeniei se poate face doar in urma investigatiilor de preventie, intrucat nu prezinta simptome, asa cum se intampla in osteoporoza.
Osteoporoza – cauze si factori de risc
Atunci cand un pacient este diagnosticat cu osteoporoza, este dificil de identificat cauza precisa care a declansat boala, insa exista o serie de factori care pot fi implicati:
- menopauza – asa cum mentionam anterior, femeile aflate la menopauza sunt expuse evolutiei catre osteoporoza. Acest lucru este valabil atat pentru cazurile cand menopauza s-a instalat in mod natural, cat si pentru femeile carora le-a fost indusa menopauza din ratiuni terapeutice (de exemplu, pe cale chirurgicala);
- anumite disfunctii hormonale, cum ar fi deficitul de estrogen, la femei, respectiv de hormoni androgeni (spre exemplu, testosteronul), in randul barbatilor. Aceste dezechilibre apar, cu precadere, odata cu inaintarea in varsta;
- tratamentul prelungit cu medicamente din clasa corticosteroizilor;
- carentele de calciu si/sau vitamina D;
- istoricul familial de osteoporoza;
- consumul abuziv de alcool.
De asemenea, printre factorii de risc care pot contribui la declansarea osteoporozei se numara:
- sexul – osteoporoza se manifesta mai frecvent in randul femeilor;
- rasa – potrivit statisticilor, femeile asiatice si cele caucaziene prezinta cel mai crescut risc de osteoporoza;
- unele boli autoimune (lupus eritematos, boala inflamatorie intestinala, boala celiaca, poliartrita reumatoida);
- afectiunile oncologice;
- sedentarismul – lipsa unei rutine de miscare, pe fondul altor probleme de sanatate, poate contribui la aparitia osteoporozei;
- statura – s-a dovedit ca persoanele mai mici de statura sunt mai predispuse la aparitia problemelor osoase, precum osteoporoza.
Indiferent de cauzele care produc boala, osteoporoza este o afectiune cu debut lent si evolutie tacuta, de multe ori fiind depistata doar in urma producerii unei fracturi. Din acest motiv, controalele medicale periodice cu scop profilactic sunt esentiale pentru persoanele aflate in categoriile de risc.
Tipuri de osteoporoza
In functie de mecanismul prin care este declansata, osteoporoza exista sub patru forme:
- osteoporoza primara – apare pe fondul demineralizarii progresive a oaselor, odata cu avansarea in varsta. Osteoporoza primara mai poate fi provocata de catre deficitele hormonale, ce pot aparea atat la femei, cat si la barbati;
- osteoporoza secundara – apare ca o complicatie a unor afectiuni hormonale, precum leucemia, hipertiroidismul sau bolile glandei paratiroide. De asemenea, tratamentele cronice cu medicamente corticosteroide sau consumul de steroizi in mod necontrolat pot conduce catre osteoporoza secundara;
- osteoporoza juvenila idiopatica – apare rar, in copilaria mijlocie sau la pubertate, putand fi declansata de puseele de crestere;
- osteogeneza imperfecta – se manifesta in cazuri izolate si este, de cele mai multe ori, congenitala. Mai este cunoscuta ca „boala oaselor de sticla”, deoarece oasele copilului sufera fracturi chiar si la cei mai mici stimuli.
Simptome osteoporoza
In primele faze ale osteoporozei, pacientul nu resimte niciun fel de simptome sau, daca identifica anumite manifestari, le poate asocia, in mod eronat, altor probleme de sanatate. Contrar asteptarilor unora dintre pacienti care cred ca osteoporoza doare, aceasta afectiune se manifesta prin durere abia in faze mai avansate. Pentru multi dintre pacientii afectati de osteoporoza, primul semn dat de catre aceasta boala este reprezentat de aparitia unei fracturi. Insa, osteoporoza mai poate genera si alte manifestari:
- senzatie de slabiciune a mainilor, insotita de o forta de prindere redusa;
- unghii fragile;
- dureri de spate, cauzate de tasarea vertebrelor sau de fracturi produse la nivel vertebral;
- scadere in inaltime (daca, in ultimul an, pacientul a pierdut mai mult de 1-1,5 cm din inaltime, poate fi un semn al osteoporozei);
- postura arcuita a spatelui;
- retractie gingivala, provocata de pierderea de masa osoasa de la nivel mandibular;
- dureri ale gatului, ce pot fi confundate cu cele provocate de spondiloza cervicala.
Odata identificate astfel de semne si simptome, este recomandata consultarea medicului, in vederea efectuarii de investigatii, pentru a afla daca manifestarile respective sunt provocate de osteoporoza.
Complicatii
Pe masura ce avanseaza, osteoporoza poate conduce la complicatii de natura locomotorie sau chiar psihica:
- mobilitate redusa – reducerea densitatii osoase, asociata cu producerea de fracturi, poate reduce considerabil mobilitatea pacientului, in special daca acesta are un stil de viata sedentar;
- invaliditate – in unele cazuri, fracturile pacientilor cu osteoporoza sunt atat de severe, incat acestia ajung sa fie imobilizati la pat;
- durere cronica – fracturile aparute pe fondul osteoporozei pot fi greu vindecate, in special in randul varstnicilor. De aceea, acestia pot ajunge sa se confrunte cu dureri intense, manifestate pe perioade indelungate si care raspund greu la tratamentul antialgic;
- depresie sau anxietate – persoanele diagnosticate cu osteoporoza pot experimenta stari anxioase ori depresive. Acest lucru se intampla atunci cand pacientii ajung sa nu-si mai poata desfasura corespunzator activitatile zilnice sau nu se mai pot deplasa. Consilierea psihologica a pacientilor care sufera de osteoporoza joaca un rol deosebit de important in mentinerea sanatatii mintale a acestora.
Metode de diagnostic. Analize pentru osteoporoza
Stabilirea diagnosticului de osteoporoza se face in urma investigatiilor specifice, care includ analize de laborator si examene imagistice. Cele mai frecvente analize de sange si de urina solicitate de catre medicul specialist sunt reprezentate de cele care indica nivelul de calciu prezent in sange, cat si concentratia de calciu eliminata pe cale renala.
Dintre investigatiile imagistice efectuate in vederea diagnosticarii osteoporozei, osteodensitometria (DEXA) este folosita cel mai frecvent. Aceasta masoara densitatea minerala osoasa, folosindu-se de raze X cu niveluri diferite de energie. Procedura este nedureroasa si de scurta durata, astfel ca nu reprezinta niciun pericol pentru pacient. Osteodensitometria se poate realiza prin mai multe metode:
- DXA periferic – vizeaza masurarea densitatii osoase la nivelul antebratului, al degetelor si al calcaiului;
- SXA – foloseste raze X cu o singura energie si este utilizata la nivelul calcaiului sau al incheieturii mainii;
- DPA (absorbtia cu foton dual) – utilizata pentru coloana vertebrala, pentru sold sau pentru intreg corpul;
- SPA – foloseste metoda absorbtiometriei cu un singur foton si este recomandata pentru incheietura mainii;
- QCT (tomografia computerizata cantitativa) – utilizata pentru masurarea densitatii osoase de la nivelul coloanei vertebrale sau al soldului;
- PQCT (QCT periferic) – vizeaza masurarea la nivelul antebratului;
- QUS (ultrasunete cantitative) – pentru calcai sau degete.
Odata stabilit diagnosticul de osteoporoza, medicul specialist va indruma pacientul catre cea mai potrivita schema de tratament, in raport cu tipul de osteoporoza prezent si cu stadiul in care se afla afectiunea.
Este recomandat ca testul DEXA sa fie efectuat periodic de catre toate persoanele aflate in categoriile de risc (pacientii cu varsta de peste 60 de ani, femeile aflate la menopauza, pacientii care urmeaza tratamente indelungate cu medicamente inhalatorii din clasa corticosteroizilor etc.), chiar daca nu prezinta simptome. Astfel de investigatii efectuate cu scop preventiv sunt deosebit de utile pentru depistarea timpurie a osteoporozei sau a osteopeniei, astfel incat sa poata fi tratate corespunzator, iar pacientul sa aiba sanse mai mari de vindecare.
Tratamentul osteoporozei
In functie de rezultatele obtinute in urma investigatiilor medicale, specialistul va intocmi planul de tratament al osteoporozei, care difera de la caz la caz. Este esential ca tratamentul indicat pentru osteoporoza sa fie compatibil cu acelea pe care pacientul le urmeaza pentru alte afectiuni deja existente. In acest sens, este necesar ca, in timpul anamnezei, pacientul sa-i comunice medicului toate afectiunile de care sufera, precum si tratamentele prescrise pentru acestea.
Ce medic trateaza osteoporoza?
Tratarea osteoporozei nu implica intotdeauna interventia unui singur medic, intrucat afectiunea in sine tine de cel putin doua specialitati medicale: reumatologia si endocrinologia. In timp ce medicul reumatolog se ocupa de mentinerea sau imbunatatirea calitatii masei osoase, medicul specialist in endocrinologie urmareste evolutia pacientului din punct de vedere hormonal. Cele doua specialitati sunt, in mod frecvent, interconectate, atunci cand vorbim despre monitorizarea si tratarea osteoporozei.
Unele femei isi pot manifesta ingrijorarea fata de aceasta afectiune, adresandu-se medicului ginecolog. Nu este nimic gresit in aceasta abordare, intrucat medicul ginecolog poate indruma pacienta catre medicii abilitati si catre investigatiile necesare pentru depistarea osteoporozei. De altfel, femeile aflate la menopauza sunt sfatuite, in timpul consultatiei ginecologice, sa urmeze aceste investigatii, indiferent daca acuza sau nu simptome.
Medicamente pentru osteoporoza
Tratamentul medicamentos pentru osteoporoza variaza de la un pacient la altul, la fel ca in cazul oricarei alte afectiuni. Dintre medicamentele recomandate in tratarea osteoporozei, amintim urmatoarele:
- bifosfonatii (risendronat, alendronat, ibandronat, acid zoledronic) – actioneaza prin blocarea activitatii osteoclastelor, prevenind, astfel, fracturile care pot surveni pe fondul osteoporozei. Administrarea bifosfonatilor se face dimineata, cu minimum o jumatate de ora inainte de micul dejun, urmand ca pacientul sa mentina o pozitie verticala vreme de cel putin 30 de minute, pentru a preveni refluxul gastroesofagian;
- modulatorii selectivi ai receptorului de estrogen (MSRE) – numiti si antiestrogeni. Cel mai des utilizat este raloxifenul, insa rata de succes a acestuia este mai mica decat in cazul bifosfonatilor;
- calcitonina – este un hormon secretat, in mod normal, de catre glanda tiroida si este responsabil de mentinerea unui nivel optim de calciu si fosfor in organism. In unele cazuri, poate fi necesar aportul extern de calcitonina, in vederea echilibrarii calcemiei si/sau a fosfatemiei;
- produsele pe baza de calciu si vitamina D3 – acestea vor fi administrate doar la indicatiile medicului curant, chiar daca sunt utilizate produse incadrate ca suplimente alimentare;
- terapia de substitutie hormonala – atunci cand analizele indica dezechilibre hormonale pronuntate, medicul specialist poate apela inclusiv la acest tip de tratament. Cu toate acestea, terapia de substitutie hormonala nu este indicata decat in cazuri de forta majora, din cauza complicatiilor pe care le poate genera (afectiuni cardiovasculare, cancere etc.).
Durata tratamentului cu medicamente pentru osteopenie sau osteoporoza variaza si ea, de la caz la caz, in functie de stadiul in care a fost depistata afectiunea. Spre exemplu, tratamentul cu bifosfonati dureaza minimum un an si poate fi urmat pana la cinci ani. In schimb, tratamentele hormonale sau cele bazate pe calciu sau vitamina D3 pot fi administrate pentru perioade mai indelungate.
Se vindeca osteoporoza?
Atunci cand diagnosticarea osteoporozei se face in faza incipienta, exista sanse crescute ca pacientul sa revina la normal, cu ajutorul tratamentului potrivit. Cu toate acestea, este necesara monitorizarea permanenta a starii de sanatate a pacientului, pentru a depista din vreme orice modificari.
Preventie
Prevenirea osteoporozei este un proces indelungat care presupune adoptarea si respectarea unui mod de viata sanatos, atat din punct de vedere alimentar, cat si in ceea ce priveste activitatea fizica. In acest sens, se recomanda urmatoarele masuri de preventie a osteoporozei:
- dieta cu un aport echilibrat de minerale si vitamine – in special calciu, fosfor si vitamina D;
- un stil de viata activ – practicarea sporturilor sau respectarea unui program constant de miscare poate tine la distanta unele afectiuni, asa cum este si osteoporoza;
- renuntarea la obiceiurile vicioase – fumatul si consumul de alcool se numara printre factorii de risc, in ceea ce priveste declansarea osteoporozei.
Totodata, prevenirea fracturilor la pacientii cu osteoporoza, in special la persoanele varstnice, se poate realiza prin inlaturarea, pe cat posibil, a pericolelor:
- amenajarea locuintei in asa fel incat sa nu existe obstacole care le-ar putea provoca acestora cazaturi;
- utilizarea de pavaje sau covoare aderente, care sa nu prezinte pericol de alunecare;
- iluminarea corespunzatoare a camerelor si plasarea intrerupatoarelor in locuri usor accesibile;
- instalarea de balustrade si manere in zonele periculoase ale locuintei (scari, cada, toaleta);
- depozitarea obiectelor astfel incat acestea sa fie usor accesibile.
Osteoporoza poate aduce cu sine neplaceri, iar tinerea acesteia sub control poate fi un proces anevoios, insa este important de retinut ca se poate trai cu aceasta afectiune atata vreme cat sunt respectate o serie de recomandari. Urmarea cu strictete a tratamentului prescris, adoptarea unei diete echilibrate si a unui stil de viata activ pot fi de mare ajutor pentru pacient, in acest parcurs.
