Osteocondrita disecanta a genunchiului (fracturile osteocondrale) reprezinta o patologie localizata la nivelul articulatiei. Aceasta afectiune se explica prin fragmentarea cartilajului articular a genunchiului si separarea osului subcondral de pe suprafata articulatiei.
Articulatia genunchiului are in componenta doua meniscuri intraarticulare, dispuse in forma de semiluna. Meniscul reprezinta o structura fibrocartilaginoasa cu rolurile de a asigura stabilitatea, precum si de a favoriza alunecarea capetelor osoase si de a amortiza socurile la care este supusa articulatia genunchiului. Articulatia genunchiului are un menisc lateral de forma unui cerc aproape complet, situat in partea externa a articulatiei si un menisc medial in forma literei “C” situat in zona interna a articulatiei genunchiului, cel lateral fiind mai mobil decat meniscul median.
Compartimentul posterior lateral al genunchiului (CPL) reprezinta o zona complexa. Afectiunile la acest nivel, inca de la debutul simptomelor, necesita un diagnostic prompt si inceperea imediata a tratamentului de recuperare, pentru a evita consecintele negative pe termen lung.
Articulatia femuro-patelara joaca un rol important in locomotie si in alte activitati care implica flexiunea si extensia genunchiului. Problemele la acest nivel sunt foarte des intalnite. Instabilitatea femuro-patelara poate fi definita ca miscarea rotulei din pozitia normala.
Cartilajul articular este un tesut nevasculariat care acopera componenetele osoase ale articulatiei. Cartilajul articular este extrem de organizat, fiind alcatuit din celule numite condrocite, care sunt inglobate intr-o matrice extracelulara a proteinelor numite colagene, proteoglicane si proteine necolagene. Functiile sale principalale sunt acelea de a permite o buna articulare (asigura frecarea minima in interiorul articulatiei) si de a amortiza socurile la care este supus genunchiul (poate suporta compresie, tensionare si forte de forfecare).
