Prin displazie de sold se intelege o stare patologica a articulatiei soldului, manifestata prin pozitionarea incorecta a capului femural in cavitatea corespunzatoare osului coxal (soldului), fie din cauza unei anomalii de formare a articulatiei, fie ca urmare a unei dezvoltari anormale a componentelor. In lipsa corectarii acestei pozitii vicioase cat mai devreme de la momentul nasterii, se poate dezvolta luxatia soldului, cu deplasarea partiala sau normala a osului femural din articulatie.
Afla, in cele ce urmeaza, ce este, mai exact, displazia de sold si cum apare, care sunt factorii de risc implicati in dezvoltarea patologiei, ce tablou clinic se poate intalni, ce complicatii pot surveni si cum se depisteaza si corecteaza aceasta afectiune.
Ce este displazia de sold si cum apare
Termenul de „displazie” se refera la o pozitionare incorecta a unuia sau mai multor segmente componente ale unei structuri anatomice. Cand vorbim despre o displazie de sold, capul femurului prezinta o pozitie vicioasa si, astfel, nu este pozitionat corect in cavitatea articulara corespunzatoare.
Displazia de sold este o afectiune destul de comuna, intervenind la unul din 1000 de nou-nascuti. Cu toate ca se poate depista atat la fete, cat si la baieti, riscul de aparitie al displaziei este mai mare in cazul fetelor.
In functie de modul de producere a displaziei, se considera ca sunt doua mari categorii:
- Displazia de dezvoltare a soldului (cea mai intalnita) – apare ca urmare a adoptarii unei pozitii vicioase de catre fat a soldului in uter, in special in ultima luna de sarcina; in lipsa tratamentului, patologia evolueaza catre luxatia propriu-zisa de sold;
- Displazia congenitala de sold – exista o gena specifica ce poate fi transmisa ereditar, fiind responsabila de aceasta forma de displazie, ulterior, evoluand catre luxatia congenitala de sold.
Factori de risc in displazia de sold
Atunci cand se identifica o displazie de sold la bebelusi, se crede ca anumiti factori de risc au contribuit la dezvoltarea acesteia, fie izolat, fie simultan. Printre factorii de risc posibili se numara:
- Sexul – chiar daca este o afectiune intalnita si la baieti, fetele sunt mult mai predispuse la displazia de dezvoltare a soldului decat baietii;
- Pozitia la nastere – copiii cu prezentatie pelviana franca sau completa (cu zona fesiera sau picioarele catre canalul de nastere) sunt mai predispusi la dezvoltarea displaziei de sold;
- Factori ce tin de sarcina – prima sarcina a mamei sau spatiul insuficient in cavitatea amniotica favorizeaza adoptarea unei pozitii vicioase a soldului si, astfel, reprezinta factori de risc pentru aparitia displaziei de sold.
Semne si simptome
Tabloul clinic intalnit intr-o displazie de sold este destul de sugestiv pentru aceasta afectiune si poate sa orienteze diagnosticul catre o certitudine.
Semnele si simptomele difera in functie de varsta. Astfel, pentru o displazie de sold la un copil de un an, semnul cheie cel mai usor de identificat este reprezentat de lungimea diferita a membrelor inferioare. In plus, in timpul actiunii de schimbat scutecul, se poate simti o instabilitate a articulatiei soldului.
Odata ce copilul invata sa mearga, se poate observa o lipsa a coordonarii sau o instabilitate in timpul mersului (asemanator schiopatatului). Durerea poate fi, de asemenea, un simptom care sa asocieze semnele vizibile.
Complicatii
Ca urmare a pozitiei vicioase a capului femural fata de cavitatea corespunzatoare a osului coxal, contactul suprafetelor se produce mult mai des, fapt ce conduce la generarea unor presiuni mai mari de contact.
Astfel, cartilajul moale ce captuseste peretii cavitatii incepe sa se uzeze si sa isi piarda din cantitatea de tesut viabil. In urma uzurii cartilajului, creste riscul de aparitie, pe viitor, a unor afectiuni degenerative ale tesutului osos, precum osteoartrita (artroza).
O alta complicatie des intalnita in displazia de sold este reprezentata de luxatia de sold (propriu-zisa sau congenitala). Atunci cand intervine o luxatie de sold, procesul patologic devine deplasarea partiala sau totala a capului femural in raport cu partea fixa a articulatiei.
Cum se diagnosticheaza o displazie de sold
Diagnosticul displaziei de sold poate incepe cu preluarea istoricului pacientului de la unul dintre parinti. In urma preluarii istoricului personal, se pot evidentia simptome precum durerea la nivelul articulatiei soldului, iar in cadrul istoricului familial se poate identifica o predispozitie genetica pentru displazia de sold.
Examenul clinic este crucial, intrucat releva miscari anormale ale articulatiei soldului, precum si alte semne specifice: lungimea inegala a membrelor inferioare, instabilitatea articulatiei, pliuri asimetrice la nivelul pielii. Medicul evalueaza aceste semne prin miscarea pasiva a membrelor in diferite pozitii si testarea mobilitatii articulare.
De multe ori, pentru a putea vizualiza mai bine partile componente ale articulatiei si raporturile dintre ele, medicul opteaza pentru efectuarea unor investigatii suplimentare imagistice. Printre acestea se numara:
- Ecografia de sold – este o masura neinvaziva, nedureroasa si usor de acceptat de catre pacient; este folosita in special la bebelusi, pentru evidentierea unei displazii de dezvoltare a soldului;
- Radiografia – masura iradianta, recomandata doar dupa varsta de 6 luni a copilului;
- CT-ul (computerul tomograf) – tot o investigatie imagistica iradianta, dar care ofera imagini mai bune decat ale radiografiei.
Cum se trateaza o displazie de sold
Tratamentul in displazia de sold este orientat catre ameliorarea simptomatologiei, prin reducerea durerii resimtite, precum si prevenirea evolutiei catre o luxatie de sold. Modalitatile de abordare terapeutica difera atat in functie de varsta, cat si de severitatea tabloului clinic prezentat.
In general, optiunile terapeutice specifice unei displazii de sold includ:
- Protezele – folosite in intervalul de varsta 0-6 luni, cu scopul mentinerii membrelor inferioare intr-o pozitie corecta fata de cavitatile articulare;
- Kinetoterapia – utila pentru dezvoltarea musculaturii si a sistemului ligamentar, precum si pentru imbunatatirea flexibilitatii;
- Interventia chirurgicala (ex: artroscopie) – uneori, in cazul in care beneficiile depasesc semnificativ riscurile asociate unei interventii chirurgicale, se prefera corectarea pozitiei vicioase in acest mod, intrucat gradul de eficienta este extrem de mare.
In concluzie, displazia de sold reprezinta o patologie des intalnita in practica medicala, cu preponderenta in cazul fetelor, dar posibila si in cel al baietilor. In lipsa unui tratament adecvat, aceasta afectiune poate progresa catre o luxatie de sold. Depistata precoce si tratata corespunzator, simptomatologia poate fi ameliorata si patologia poate fi corectata, astfel incat sa se ofere o oprire a progresiei bolii si o calitate a vietii buna per total.
Bibliografie:
Displazia de sold https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/hip-dysplasia/symptoms-causes/syc-20350209
Generalitati https://hipdysplasia.org/
Semne si simptome https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/17903-hip-dysplasia
Diagnostic https://kidshealth.org/en/parents/ultrasound-hip.html
Displazia de dezvoltare https://www.nhs.uk/conditions/developmental-dysplasia-of-the-hip/
Diagnostic si tratament https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/hip-dysplasia/diagnosis-treatment/drc-20350214
