Despre ruptura de menisc

Articulatia genunchiului are in componenta doua meniscuri intraarticulare, dispuse in forma de semiluna. Meniscul reprezinta o structura fibrocartilaginoasa cu rolurile de a asigura stabilitatea, precum si de a favoriza alunecarea capetelor osoase si de a amortiza socurile la care este supusa articulatia genunchiului. Articulatia genunchiului are un menisc lateral de forma unui cerc aproape complet, situat in partea externa a articulatiei si un menisc medial in forma literei “C” situat in zona interna a articulatiei genunchiului, cel lateral fiind mai mobil decat meniscul median.

Meniscurile se afla in articulatie in lichid sinovial. Ruptura totala de menisc duce la transformarea acestuia intr-un corp strain liber in articulatie. Ruptura de menisc care duce la blocarea articulatiei genunchiului necesita urgenta interventie chirurgicala.

Cauze

Luand in considerare faptul ca toata greutatea corpului este lasata pe fiecare genunchi, in mod alternativ, riscul acestuia catre afectiuni creste. Ruptura de menisc in zona de exterior si cea de mijloc nu se poate vindeca si trebuie indepartata. Indepartarea meniscurilor determina o crestere de patru ori a stresului la care este supusa articulatia si degenereaza de multe ori in artroza.

Ruptura de menisc este mai rara in cazul copiilor, de cele mai multe ori rezultand in urma accidentarilor grave la nivelul genunchiului, insa, avansand in varsta, meniscul se uzeaza si este supus rupturilor.

Meniscul poate fi rupt mai ales in cazul in care executam o miscare de rasucire brusca care implica genunchiul. Rupturile de menisc se pot asocia cu alte leziuni rezultate traumatismelor, precum luxatii, fracturi, entorse si asa mai departe.

Cele mai frecvente cauze ale rupturii de menisc sunt miscarile de torsiune (piciorul flexat pe toata talpa si genunchiul flexat partial). Cel mai des, rupturile de menisc sunt intalnite la jucatorii de fotbal si in sporturile care presupun ridicarea greutatilor.

Simptome

Simptomele rupturii de menisc depind de tipul de ruptura, de localizarea acesteia, precum si de nivelul de avansare a afectiunii. Unii pacienti prezinta rupturi meniscale fara a avea simptome.

Totusi, cele mai frecvente simptome sunt:

  • Durerea, care se accentueaza mai ales in momentul in care pacientul indreapta piciorul. Durerea simtita poate fi usoara, in cazul in care pacientul reuseste sa isi continue mersul. Durerile severe sunt in cazul in care fragmentul de menisc rupt ramane liber in articulatie. Uneori, o rana sau un accident din trecut poate cauza dureri la un interval de cateva luni sau chiar ani dupa ce a avut loc, mai ales daca are loc o reaccidentare a genunchiului.
  • In multe cazuri, genunchiul se umfla in aceeasi zi sau in a doua de la producerea accidentarii genunchiului. Alti pacienti observa o usoare umflare a genunchiului dupa cateva luni de la producerea leziunii, aceasta umflatura constituind semnul unei degenerari a rupturii de menisc.
  • Un alt simptom este reprezentat de anomaliile in functiile articulatiei genunchiului. De exemplu, unii pacienti nu reusesc sa indrepte complet piciorul, iar altii nu mai sunt capabili sa isi continue mersul, fara durere. Genunchiul se poate bloca daca fragmentul rupt de menisc ramane liber in articulatie. Unii pacienti pot auzi un sunet in timpul mersului, provocat de fragmentul de menisc care este plimbat in articulatie de lichidul sinovial.

Tratament

In unele cazuri, rupturile de menisc se pot autovindeca, pe cand altele necesita interventie chirurgicala pentru a fi inlaturate, fixate sau inlocuite.

In cazul rupturilor longitudinale (ruptura pe plan vertical, paralela cu marginea exterioara a meniscului) se recomanda aplicarea de comprese cu gheata pe zona afectata si efectuarea de sedinte de kinetoterapie, timp de cateva saptamani, ca tratament recuperator precedat de aplicarea imobilizarii gipsate timp de doua saptamani. De asemenea, in cazul leziunilor care nu pot fi recuperate prin kinetoterapie, se recomanda tratament chirurgical, care este necesar a fi urmat de recuperare postoperatorie si tratament fizio-kinetoterapeutic.

Odata instalata ruptura de menisc, afectiunea poate evolua cu rapiditate spre artroza. Asfel, pentru diagnosticare, stabilirea si efectuarea tratamentelor specifice, este necesara mai intai o evaluare de specialitate. Metodele de tratament difera in functie de situatia pacientului preoperatorie, respectiv postoperatorie. Tot specialistii hotarasc daca este posibila tratarea printr-un program de recuperare medicala, pentru a favoriza autovindecarea.

De asemenea, factorii care influenteaza metodele optime de tratament sunt: localizarea si gradul de extensie a rupturii de menisc, perioada care a trecut de la producerea rupturii, precum si varsta si nivelul de activitate al pacientului.